SIX FEET UNDER

M-am gandit sa scriu ceea ce se cheama o recenzie pentru serialul asta, dar cum nu cred ca ma pricep, am sa fur de pe youtube cateva video-uri, in ideea ca: daca prind "reclamele" astea, o sa prinda si filmul. Informatii mai multe sunt aici si aici.
Este unul dintre cele mai bune seriale pe care le-am vazut si il recomand cu multa raceala - ca-i destul de cald afara - . E greu de ignorat, greu de digerat si impecabil realizat. E un serial care depaseste mult ceea ce general intelegem printr-un serial, de un comic atat de fin si de negru, de un realism atat de netrucat si sincer, incat o sa-mi fie foarte greu sa stiu ca nu am sa mai pot deschide BsPlayer-ul si sa vad ce mai fac Claire, sau David, sau Ruth. E imposibil sa nu indragesti personajele. Mi se pare imposibil sa nu ramai uneori pe ganduri si sa realizezi cat de imprevizibila si incontrolabila e viata, cat de mult incercam sa o facem normala, cat de tare incercam in permanenta sa ne raliem la standarde tot de noi create si cat de multe ciudatenii si nevroze si psihoze incercam sa ascundem, sa vindecam.



Bonus:

Let it burn!

O gramada de lucruri vechi, pe care le-ai strans voit sau nu de-a lungul anilor. Lucruri ce poarta inlauntrul lor amintiri, ce sunt ele insele amintiri, pe care le imputernicim noi cu amintiri. Lucruri care iti provoaca rau fizic, care iti intind nervii la maxim. Lucruri pe care ai prefera sa nu le mai vezi nicicand.
O gramada de lucruri ce le-ai adunat laolalta. Priveste-le pentru ultima data. Stropeste-le cu benzina si elibereaza-le cu un chibrit aprins. Lasa-le sa arda si priveste atent cum ard, lasa-le sa te paraseasca, da-le voie sa plece, elibereaza.
...pentru ca uitarea face bine, vindeca, pune piatra de hotar.

Fiind copil, poteci cutreieram

Pentru a nu o lua razna, aici in inima Baraganului, unde e cald de se topesc pietrele si nici o boare nu apare, imi gasesc diverse activitati. Mi-am dat seama ca nimic nu s-a schimbat fata de acum 8-10 ani. Mai exact, si atunci tot citind, scriind si calare pe bicicleta imi treceau verile.
Pentru atunci cand simt ca pierd controlul si cei doi oameni ce au casa in capul meu nu se mai inteleg, am o metoda de eliberare nemaipomenita. Ma ia bicicleta-n spate si mergem sa cutreieram campurile inverzite. In primul rand ca pot urla cat ma tin plamanii, nu m-aud decat iepurii, si in al doilea rand sunt cateva mini-dealuri de unde plonjez, fara a ma atinge de frane (m-am tot gandit cum ca am sa-mi rup gatul intr-o zi, pentru ca abia reusesc sa tin vreo directie, dar merita). Siiii...bonus, prind intotdeauna apusuri dintre cele mai sclipitoare; miroase intotdeauna amarui, a verde si a flori neimblanzite si sunt intotdeauna gaze si pasari melodioase.
Sunt lucrusoarele mele de suflet, mereu la indemana, asa cum sunt pretutindeni; asa cum ar trebui sa avem toti, mici locuri de refugiu, frumoase prin ele insele.
Pentru ca tot am vorbit de frumos, asta este pentru mine frumusetea perfecta, in putinele dati cand atinge certitudinea:
 
Asculta mai multe audio Muzica

1

E un film (opera de arta l-as numi eu) pe care l-am vazut o singura data, acum vreo doua veri, dar pe care mi l-am derulat in minte de nenumarate ori, incat si acum pot vedea cu claritate imagini. E un film caruia nu i-as putea gasi niciodata vreun minus. E ca si cum ai avea o lupa mare prin care nu vezi, ci simti.