Hai sa ne autocompatimim!...Sau: cum mi-au murit bocitoarele.

 Inceteaza sa dramatizezi si traieste! Ai ceva bun, tine cu dintii de el (ea)! Da, piedici, priviri critice intalnesti oricum, oriunde. Intotdeauna paiul din ochiul tau va fi mai vizibil decat orice bloc turn din ochii lor. Asuma-ti deciziile! Recunoaste, macar fata de tine, cand gresesti! Fii om si poarta-ti responsbilitatile in spate! Opreste-te sa arati mereu cu degetul, ca o sa ti se usuce si o sa cada!
Bucura-te daca auzi oameni cantand la metrou, bucura-te de o floare primita din senin, zambeste si cineva iti va intoarce zambetul! Obisnuieste-te cu gandul ca traiesti inconjurat de oameni si oamenii judeca! Nimeni, in afara de tine nu stie ce simti, cum simti, pentru cine simti; indiferent de culori, o sa fie mereu cineva care preferea nonculoarea!
 Incepe tu prin a accepta, daca vrei sa fii acceptat. Renunta, o data pentru totdeauna sa astepti intelegere si acord din jur.

Joie de vivre

Telefoanele cu fir erau perfecte. Acum, fara fir, la capatul a ce te astepti sa fie cineva?!

Sunt fericit! Asta e de bine, se presupune. Ia cu ambele maini, cat tine! Se termina si apoi sa vezi depresie, tristete, goana dupa vrajitoarele care ti-au stricat fericirea!

Mersul lucrurilor e simplu. La orice masinarie e nevoie de combustibil, revizie, asistenta, atentie. Altfel, rugineste, horcaie si se opreste. Un sistem perfect in care orice piesa isi are un rol bine stabilit. Rotitele se invartesc, de regula, determinat.
---------
"Te cunosc!"
-Buna, eu sunt Adriana. Pot zambi frumos, iti pot vorbi la fel de frumos, te ajut cu cel mai mare drag, om binevoitor, ce mai incoace si incolo. Ca bonus, pot purta chiar si o conversatie decenta, fara prea multe greseli gramaticale. E posibil sa stii chiar un pic mai multe despre mine.
Ciurprizaaaa!!!!
"Nu cunosti un om o viata intreaga, chiar daca traiesti cu el."
Patetica incercare.