sâmbătă, 21 septembrie 2013

Mi-aș dori să încep sfârșitul frazei cu începutul.

Proslăvit fie începutul cel fără de prihană,
În care odihni-se-vor oasele,
Cele îndelung chinuite,
În patul procustian
Al desfrânării carnale
Din somnul raţitunii 
Fiecăruia dintre noi
Doi.
Ce creăm imagini contextuale 
Ale realităţii realităţilor
Lor.
Le datorăm firescul,
Celor dinainte, ce au fost pionierii
Banalului nostru.