Strugure

In cercurile ce formeaza amprenta
Te-am invatat pe de rost.
Rostul din crapaturile din talpa
Piciorului stang care te-a urmat
Pana la limita de sus a certitudinii
Ca esti.

Firul din panza de painjen
De deasupra patului
In care am intins zilele sa incapa
Procust e mandru.

Prelingerea capatului de lacrima de ieri
Urmeaza acelasi traseu al erozinuii
Din capatul cimentuit al aripii
Ingerului scluptat din coltul camerei
Mereu in peumbra.

Alb

Am desenat cu degetul pe geamul aburit,
Semnul infinitului in vid,
Alegand sistematic fuga prin labirint.

Amestecand timid si fara premeditare,
Doze haotice de realism in visare,
Astept sa se nasca un cuvant din nemiscare.

Coborand brusc, aproape atingandu-ma de pamant,
Din acelasi suflu furand,
Aerul fluid al tuturor secundelor de inceput.

Am tresarit la muscatura din umarul stang,
Ca la intalnirea cu un gand stiut,
Ascuns in incalceala timpului la trecut.