luni, 18 octombrie 2010

pescarus nu mai ai aripioareee

Am vazut astazi un pescarus sub un cer innorat, lasandu-se purtat de curenti si m-a fulgerat (nu pescarusul si nici norii): domnule, ce va sa zica sa fii si budist ! Ce-i drept, la ei tintesti tocmai spre a nu degenera in vreo alta vietate decat om.  As vrea sa fiu si budist(a?), da’ invers. Sa ajung ca in viata viitoare sa fiu pescarus dom’le! Sa stau asa toata ziulica si sa ma falfai prin vazduh. Si pescarusii iubesc, se inmultesc, traiesc. De unde stiti voi ca nu ? Poate iubesc si ei...in felul lor pasaresc asa. Si poate gandesc si ei, si au idei.

 Astazi chiar mi-am dorit mult de tot sa fiu si eu pescarusul hoinar. Doar azi...macar azi...

Ma gandesc tot mai serios la teleportare...

Soferii de microbuz au multi prieteni.Dar multi tare. Cam cat populatia San Marino sau Vatican sau Monaco...la un loc. Altfel nu-mi explic de ce 90% dintre soferi vorbesc la telefon in timp ce conduc, 99% din drum.
Dragi soferi, va rog sa va sunati nevasta, catelul, seful, etc, in timpul liber; nu pe banii si viata mea! Sau schimbati-va profesia si deveniti centralisti.

Multi oameni, odata ce s-au asezat pe un scaun intr-un mijloc de transport, sufera o mutatie genetica ciudata si raman lipiti acolo.Poate veni apocalipsa, se poate ridica Hitler din mormant, odata ce si-au asezat posteriorul pe un scaun, d-apoi, acolo raman fixati, mai ceva decat autocolantul pe geam. Mai ales daca e vorba de vreun drum mai lung, de peste 10 km...daca ai norocul de a prinde loc pe scaun, nu te mai ridici si pace. Chiar daca langa tine sunt femei insarcinate (e treaba lor, ca doar nu te le-ai insarcinat), sau batranici (eu ca sociolog ar trebui sa spun femei varstnice ;;) ) ce abia isi mai duc zilele, cu atat mai putin un drum in picioare intr-un microbuz minuscul si plin pana la refuz.

Am reale dificultati in a-i intelege pe cei care in vesnicul RATB se aseaza pe locul de la margine cand sunt doua scaune alaturate libere. De ce esti marlan/marlanca si nu te asezi la geam?!? Ti-ar fi si tie mai usor, nu te-ar mai ridica nimeni pentru a putea ajunge la locul liber de langa tine si ai evita si un gand "de bine" de la mine. Totusi, care e logica? De ce, daca sunt doua locuri libere, tu alegi sa te asezi la margine, cand stii foarte bine ca cineva o sa te roage sa te ridici (de doua ori chiar, daca ai norocul sa coboare inaintea ta)?!?