Soferii de microbuz au multi prieteni.Dar multi tare. Cam cat populatia San Marino sau Vatican sau Monaco...la un loc. Altfel nu-mi explic de ce 90% dintre soferi vorbesc la telefon in timp ce conduc, 99% din drum.
Dragi soferi, va rog sa va sunati nevasta, catelul, seful, etc, in timpul liber; nu pe banii si viata mea! Sau schimbati-va profesia si deveniti centralisti.
Multi oameni, odata ce s-au asezat pe un scaun intr-un mijloc de transport, sufera o mutatie genetica ciudata si raman lipiti acolo.Poate veni apocalipsa, se poate ridica Hitler din mormant, odata ce si-au asezat posteriorul pe un scaun, d-apoi, acolo raman fixati, mai ceva decat autocolantul pe geam. Mai ales daca e vorba de vreun drum mai lung, de peste 10 km...daca ai norocul de a prinde loc pe scaun, nu te mai ridici si pace. Chiar daca langa tine sunt femei insarcinate (e treaba lor, ca doar nu te le-ai insarcinat), sau batranici (eu ca sociolog ar trebui sa spun femei varstnice ;;) ) ce abia isi mai duc zilele, cu atat mai putin un drum in picioare intr-un microbuz minuscul si plin pana la refuz.
Am reale dificultati in a-i intelege pe cei care in vesnicul RATB se aseaza pe locul de la margine cand sunt doua scaune alaturate libere. De ce esti marlan/marlanca si nu te asezi la geam?!? Ti-ar fi si tie mai usor, nu te-ar mai ridica nimeni pentru a putea ajunge la locul liber de langa tine si ai evita si un gand "de bine" de la mine. Totusi, care e logica? De ce, daca sunt doua locuri libere, tu alegi sa te asezi la margine, cand stii foarte bine ca cineva o sa te roage sa te ridici (de doua ori chiar, daca ai norocul sa coboare inaintea ta)?!?