Avem ochii inchisi, drumul in cunosteam prea bine, asa cum ceasul isi cunoaste bataile. Am incaltat verdele, am imbracat mirosul ploii. Hilara pregatire pentru un moment atat de stramb, cu o griamsa ce se vrea suras. Cautam ceva, o urma de idee, de gand. Mi-am dat seama mai tarziu ca iti cautam ochii. I-am gasit ascunsi, in spatele unei salcii in care locuia o cucuvea.  Erau desenati in joaca, cu linii ascutite, de mana unui copil neindemanatic si poate putin imbufnat. Aveam senzatia clara ca am unul din acele cosmaruri in care stii ca visezi dar nu te poti trezi si sfarsesti macelarit. Eram sigura ca am ceva sa-ti spun, pitit undeva sub talpa, doar ca nu mai stiam pentru ce am venit. 
Un hocus-pocus colorat in verde-neon si rosu-strigator-la-cer m-a trezit. Am scapat cu viata de data asta! 

Cor format din idei seci
Canta Ave Maria
Pentru prima data,
Ultima data cand te ascult.
Arunc cu firimituri din mine
In cele patru sau cinci sau sase
Colturi ale lumii
Creionate de mana stanga a unui dreptaci.


---------------------


Respir sacadat in ritmul lui ieri uitat in coltul din stanga al camerei. Aceeasi in care ne imbratisam atat de strans incat timpul se scurgea prin crapaturi. Buzele au bube pline de gustul fiecarei parti din tine, te gust cu fiecare silaba ce strapunge aerul umed. Nu stiu sa cant la pian. Degetele mele danseaza Sonata Lunii pe trupul tau, sunt note atat de cunoscute! Ma dor mainile si ochii si gura de tine, te respir permanent. Te tin atat de stans legat incat ranile vor lasa cicatrici. Cele mai multe dintre ganduri mi se nasc spre a muri in chinuri. Inceput niciodata sfarsit. Ca si cum visele alb-negru ar fi strident colorate iar ochii ar capitula unui tangibil agresiv. Ciupesc coarda sensibila si ea lacrimeaza pueril si ilogic. Canta acelasi cantec blestemat de zbor intrerupt, pentru ca realitatea si logica sfideaza tot ce se inalta. Ancora adanc infipta in pamant, prin care nici nu stii zborul. Grotescul 1+1=2 prin care respingi orice zmeu ce incearca sa te ridice. Aripa ciuntita a vantului nu te poate privi cu ranchiuna, insa a renuntat sa te ia cu el. Cu urechea stanga aud un vals, carmin, usor intepator. Pasii se pierd pentru a se regasi in acelasi loc. Un scenariu de Hitchcock in care se repeta obsesiv si bolnav aceleasi note, in care respectam aceeasi pasi ce ne lasa gustul unei tigari proaste, palme umede si pulsul crescut. Regasesc aceeasi replica rostita si nerostita de atatea ori, ce lasa un gust metalic si tample zvacnind de frustrare: e mai bine asa.

Mi-a ramas in minte un citat al lui J.S.Mill din clasa a XII-a, de la filosofie: "Libertatea mea se termina acolo unde incepe libertatea celuilalt". De atunci, am inlocuit "libertatea" cu multe...si ce daca?!?

Ma biciuieste peste fata evidentul. Din pacate peste ambii obraji, asa ca nu mai am ce intoarce. Sunt aici, nu am sa ma intorc pe dos si nici pe el nu am sa-l intorc...dosul, zic. Echitabil ar fi fost altfel. Egoisti. Ce este mai amar e ca atunci cand ne intersectam, devenim atat mai egoisti. La naiba cu asta. Dintr-atat ce ma gandesc mai mult, dintr-atat nu gasesc nicio logica.  Neext!!!

Era totul alb si mirosea a spirt. Era ca intr-un film de razboi, in care aduceau rand pe rand raniti, oameni care urlau. Nu m-am gandit nicio secunda ce caut acolo. Nu-mi amintesc nicio durere. Aveau sa vina apoi, pe rand, lovind din ce in ce mai puternic.
--------------
- Ai sa pleci si tu de langa mine!
-Unde sa plec?!? Nu plec nicaieri.
-Promiti sa nu pleci niciodata?
-Promit.
-Sa nu lasi singura niciodata!
-Nu am sa te las niciodata singura.
Niciodata...nici o data...doar o singura data.
-----------------
Cele mai lungi clipe sunt cele care nu se repeta. Nimeni din spatele oglinzii nu-ti raspunde. Oricat incerci sa-ti acoperi urechile, sunetul va ajunge la tine; poate mai tarziu. Mai tarziu decat trebuie, dar vor ajunge toate.
-----------------
 In toate zilele, cautam. Fiinte jumatate robotizate, construite din fier. Cautam delirant, redundant, pe o plaja, grauntele de nisip. Punem gaj credinta, trupul, frica. Nu stim cum arata, iar cand il gasim il aruncam cat mai departe.

Scrijelesc mici gandaci, pe foi de pastrat

Am sa cladesc din trupul tau, un loc de rugaciune. Vor veni pe rand, cei ce uita sa respire, sa priveasca, sa asculte. Mai multe voci, unite, care sa trezeasca. Sa picteze tabloul de mult format, ce n-ai vrut niciodata sa-l vezi. Doar ca rugaciunile ajung greu, iar cand vei privi, ei vor fi plecat. Va fi ramas tabloul dezbracat, privindu-te inapoi, gol si sarat.

---------------------------------

Tipat mut. Expresie violata indelung. Eu nu pot tipa mut. Sunt doar inconjurata de ziduri, asa ca nu ma auzi. Am muncit mult la ele. Nu am facut decat sa le daram pentru a le reconstrui mai puternice decat au fost vreodata. Urlu la nopti, pentru ca zilele sunt ale tuturora, noptile sunt ale noastre, nu? Tip la zbor, pentru ca m-a ridicat, iar acum sunt in cadere libera. Norii erau desenati, s-au decolorat. Cad.

Nu-i nimic, am sa-ti pastrez in causul palmelor tot ce merita pastrat si mentionat. Lucruri vechi, spre care te vei intoarce prea tarziu.

Sunt mici gandaci, negri pe alb, ce vad mai bine decat mine. Se aseaza pentru ca nu pot altfel. Se vor aseza pana vor obosi, se vor retrage in cutia lor neincapatoare si vor dormi. Frumoasa din Padurea Adormita.

Dezvolt obsesii pentru sunete, pentru ca doar asa imi pot odihni gandurile.

Buika - No habrá nadie en el mundo

Ca si cum glasul meu orb,

Tipa la mine cu zilele de ieri.

Mi se zbate ochiul

Se loveste constant de tine.

Rupe bucati din mine

Hraneste porumbelul pacii.

Da-mi, clopot de Biserica

Ce nu stiu ca am pierdut.

"Pentru totdeauna" e relativ, intotdeauna.

THE NATIONAL - About Today
Incet si singura. Am timp sa analizez. Zidesc totul, incet, in mine, pentru mine. Pun din ce in ce mai multe pietre, ce devin treptat mai grele. Nici nu mi-am dat seama cat de multa nevoie aveam de asta.
The National - Sorrow


Cu o bucată de cretă, desenăm o linie. Continuă sau întreruptă.
-------------------------------------------------------
Aici e aniversarea lacrimilor de ploaie
Atunci cand cobori in salina
Astepti sa gasesti acolo
O mica zana de plastilina
--------------------------------------------------------
In urechile tale au crescut frunze
Dar te strig in continuare
Pana ce buzele imi vor sangera
Sub acoperisul meu de ploaie
------------------------------------------------------
Bate in ochiul meu drept pana sta sa se sparga
Asa voi vedea amurgul din fiecare lucru nevazut
Bate cu dalta in pieptul meu
Un cuib de randunele vreau sa fac din el.
-----------------------------------------------------
 Aluneca primavara sub copacii cu radacinile in sus
Calcam pe flori
De nu-ma-uita
Sunt fluturi multicolori, cu zilele de ieri in spate
O parte din degete rasfirate
Pe verdele ce inunda pietrele sparte.
-------------------------------------------
E aceeasi gura cu care am gustat
Ciresele, merele, pe tine.
Lipit acum de incheietura mainii mele
E firul de iarba din gradina lucrurilor interzise
Pasim usor, sa nu trezim inorogii cu aripi de porumbel.
---------------------------------------------
Am batut la poarta cerului
Cu ciocanul meu
De lemn dulce.

Ingerii dormeau
pe pleoapele tale
Se nasc stele.