Chiar sunt nascuta in '87

Daca va intalniti cu mine pe strada, da, am terminat liceul, nu am 18 ani! Totusi, ce urmeaza, nu are nici cea mai legatura cu varsta, e vorba doar de a asculta.
Mi-e dor de multi si-mi pare tare rau ca pe multi nu mi-i amintesc.
Sa incepem:
Pasarea Colibri - Ploaia care va veni
Pasarea Colibri - Scrisoare de bun ramas
Semnal M - La fereastra ta

Mihaela Runceanu - Iarta
Mihaela Runceanu si Ioan Luchian Mihalea - Cantec de seara
Grupul Song - Sapte vai si-o vale-adanca
Anda Calugareanu - O portocala
Anda Calugareanu - N-Am Noroc
Dan Spataru - Sa cantam, chitara mea


MIRABELA DAUER - Fotoliul din odaie
Marina Voica - Si afara, ploua
Corina Chiriac - Strada Sperantei
Angela Similea - Un albastru infinit

P.S.: E doar teaser, poate exista un om caruia ii trezeste interesul, dar din pacate suntem aceeasi, mereu.

Unele lucruri nu se schimba niciodata

Dimineata asta a venit, pe langa pastile, cu un amintire si un "dor". Am observat ca imi amintesc doar lucrurile importante.
http://www.youtube.com/watch?v=_DXbT0IdXX4
http://www.youtube.com/watch?v=D9mRwCD3xQg
http://www.youtube.com/watch?v=s5GPiIcpAGI
http://www.youtube.com/watch?v=ZLn0OHaVBr8

La Ea ma opresc doar la o melodie, ca altfel nu ma mai opresc pana maine (nu am putut sa nu o includ):
http://www.youtube.com/watch?v=BC_EFuWz2Ho

Ce se mai intampla

Se intampla ca maine e Invierea Domnului si uitam lucrul asta. Au intaietate mancarea, bautura si unde mergem la distractie. Insa in momentul in care se intampla lucruri cel putin ciudate, iti amintesti aspecte din viata ta pe care le-ai uitat sau ai vrut sa le uiti, le-ai ignorat si se pare ca undeva, cineva, are grija mai degraba de sufletul tau decat de altceva. Si m-a lovit, la propriu, evidentul! M-a lovit vechea eu pe care am lasat-o undeva in spate pentru nimic. Si doare cumplit. Si din pacate nu sunt ranile pe care le poate vindeca medicul. Dar din fericire mi s-a oferit timp, lucru pe care nimeni nu ti-l poate da.



Se intampla ca a invadat iepurasul, nu stiu de unde!!! Ce cauta si de unde vine iepurele asta, ca ma obsedeaza in cel mai rau mod! Mos Craciun stiu de unde vine, e si el tot o nascocire de-a noastra, dar mi se pare mai simpatic. Poate pentru ca ne cunoastem de la "inceputuri". Dar totusi... Lucru de-a dreptul ciudat. Cei care merg la Biserica (nu pentru a face a prezenta si ma opresc aici pentru ca am tendinta de a deveni rautacioasa la subiectul asta), la tara mai ales (sau cel putin aici in zona Munteniei) stiu ca pe Sfanta Cruce scoasa din Altar acum de Sfintele Pasti, se aseaza prosoape. Erau prosoape tesute candva, eu le-am prins si p-alea; in ultima vreme erau prosoape cumparate. Dar prosoape. In ultimii 2-3 ani nu stiu exact cum a fost, pentru ca nu am avut prilejul sa vad. Am vazut ieri, pe Sfanta Cruce, niste prosoape cu iepurasul cu oua in brate. HAIDE!!! Las-o balta!!! Eu inteleg ca nu mai exista prosoape de artizanat, dar iepurasul?!?


Se mai intampla, cum spuneam si mai devreme, sa cumparam. Mult, alandala, ca scop in viata. Sa avem masa plina si apoi sa dam de lucru medicilor.  Sa mancam, sa bem, sa ne distram la maxim!!! Lucruri pe care le poti face in orice zi, nu pangari si zilele astea. Pentru ca, vreti nu vreti, pe majoritatea dintre voi, cei care v-au dat viata au luat decizia sa va boteze. Asta inseamna ca v-au "subscris" unei credinte. La care puteti, fireste, renunta. Si faceti-o, daca nu o respectati! Petreceti in orice alta zi, anul acesta va ofera chiar o zi in plus pentru a face asta, folositi-o! Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar nu mi se pare corect; ma simt eu lovita. Nu necesita mult timp de gandire si mi se pare mie pentru majoritatea creierelor. Hotaraste-te! E destul de simplu.


Se mai intampla sa fiu tot eu.

momente si schite {1}

Doua lungi cuvinte
Polul Nu si Polul Da.
Tamplele zavacnind de liniste
Mireasma diminetii in care nu esti.
Divizarea nimicului la doi.

Mintea cea de pe urma

Astazi, am avut proasta inspiratie de a vedea un film la cinema. Film minunat, pe care il recomand, "La piel que habito".
Cred sincer ca nu mai avem mari sanse de reabilitare. Mare parte din film, jumatate de sala (in conditiile in care sala era in proportie de 85% ocupata) a ras. S-a ras isteric, la fiecare scena la nuditate, si cine a vazut filmul, stie in ce context sunt scenele de nuditate. Ca un grup de scolarite la o lectie de anatomie in care se preda organul masculin de reproducere. Am trait una din cele mai intense stari de dezgust si stupefactie. Nu pot si nu am cum sa (imi) explic, cum un om normal la cap ar putea rade minute in sir, in hohote, la filmul asta! Sper doar ca am prins eu o seara de sambata cu o sala de cinema plina de moluste (si acum am ranit sentimentele molustelor). Trec cu greu peste oamenii care "uita" sa-si inchida telefoanele intr-o sala de cinema, teatru, concert, etc, i-as strange de gat pe cei care mai si raspund la telefon (dupa principiul: "CE FAAAACI? EU SUNT LA FILM!!!"), insa pe cei din seara asta i-as fi pulverizat. Sunt PERSOANE care s-au nascut degeaba, si imi asum ideea asta pe deplin.

Ne invartim

Ne prindem de maini si incepem...la inceput incet, apoi din ce in ce mai rapid. Ne tinem strans, strans de tot! Nici nu iti dai seama cand in jur nu poti distinge nimic...pentru ca iarba s-a contopit cu cerul, cu soarele, copacii sunt flori si picioarele tale nu se mai pot opri. Cu cat te invartesti mai rapid, cu atat te inalti si uiti. Ti-au alunecat mainile si ai cazut, dar inca zbori, esti imponderabil. Si pentru 30 de secunde pur si simplu esti ametit, plutitor si nimic din jur nu mai conteaza. Pentru ca rosul si verdele si albastrul s-au amestecat. Nici macar nu mai stii ca respiri, gandurile s-au fluidizat si tu nu te poti opri din zambit.

Si am fost trista jumatate de ora...

Sa fie bine inteles: faceti copii! Nu la xerox, ci din aia adusi de barza. Pentru ca altfel, o sa ma puneti pe mine pe ganduri si am sa stau sa fac retorica efemeritatii vietii. Deunazi, in campul muncii fiind, am dat peste o cerere de reziliere a unui anume serviciu. O cerere intocmita de cineva - poate vreun vecin, poate vreun administrator de bloc -, la care era atasat un certificat de deces. Pentru ca daca mori si nu mai e nimeni care sa fi ramas fara tine sau care sa observe ca lipsesti, tot ce ramane e un certificat de deces intr-un raft cu alte hartogarii.Din tot ce-ai fost, un nenorocit de certificat e tot ce ramane.