stai ca mi-am amintit!

Vai, vai, ce mi-am amintit acum de un fapt anume, ce ma enerveaza, anume! Stim cu toti expresii gen: "Mie nu-mi place de Leo DiCaprio". N-ar fi asta problema, nu-ti place fizicul omului, asta e. Lucrul serios si trist este ca expresia asta inseamna: "eu sunt cool, nu ma indragostesc de tipi de la tv, nu sunt ca celelalte fete care mor dupa un macho. Eu sunt deasupra acestei lumi atat de superficiale, care iubeste un barbat doar pentru ca e frumos". Pai de ce asa? Ca baiatul ala joaca bine, chiar foarte bine. Si in fond, cam asta e profesia lui, e actor. Eu banuiesc ca ar cam vrea sa-l placi ca actor, nu ca papusica. Eu sunt mai gura bogata asa, recunosc ca-mi plac multi actori, ba chiar si mai multe actrite. Sunt oameni frumosi si talentati. Mie-mi place de mor si Al Pacino...mi se pare o barbat frumos, in cel mai catchy mod posibil. Deci, zic sa ne mai racorim si sa lasam superficialitatile astea (vroiam sa zic "sa va" si "sa lasati").

astenia unei primaveri...primavara unei astenii

Hai sa ne facem praf...sau macar un pic de pulbere. Sunt atat de sensibila incat presar praf de stele oriunde, iar din coltul camerei ma priveste un unicorn perfect. Sunt cel mai performant multifunctional in viata, scot milioane de copiii de vise perfecte pe milisecunda. Tin ascunsa bine in sertarul notierei de la capatul patului telecomanda; in noptile in care cred ma plictisesc, derulez timpul si mai revad ceva scene memorabile. Fac dragoste cu orice licar de creatie, ca la sfarsit sa-mi pot face cercei rotunzi din orgasmul ei. Imi prind tamplele in maini si dau verdictul: pot intelege orice, tot, absolut. Inteleg vieti de langa mine, sunt de acord cu orice va face bine, fericiti...iubiti nu; cu iubirea nu ma incurc, n-am sa pot niciodata, sunt atat de multi experti. Da, da. Iubirea are expertii ei; au disecat-o ei ca americanii broscutele la scoala, au intors-o pe toate partile, ba chiar au facut combinatii din ele, iar  acum stiu.
Ai grija! Sa nu ranesti! Nu conteaza! Fericirea ta e la fel de importanta ca a oricui - cam ciudat, se cam termina pana la urma. Niciodata fericirea, bogatia, linistea ta nu vor fi la fel de importante ca ale celui de langa tine. Aici nu e un cerc, e plat si arid si se termina, rapid chiar.
Vreau sa fiu inteleasa, lume. Sa ma accepti asa cum sunt. Sa rezonezi in aceeasi secunda cu mine.
Haideti sa fim mai buni, sa avem grija de planeta, sa avem grija de noi, sa ne iubim, e cuvantul Lui.
Fiorul ala care te pune in miscare...cele cateva minute de dinainte de a adormi. Motivul si rezultatul. Cred ca la capitolul timp suntem putin limitati.
Nisipul a fost si el o piatra mare, candva...a fost calcata in picioare, mereu si mereu...inca...

there it comes again

ma debusoleaza lucruri pe care le vad, aud...tot mai des ma intreb daca sunt...cumva, oricum. am impresia ca zilele se succed prea repede, sau prea incet. simt ca astept ceva, dar inca nu stiu ce. stii cand esti fericit? eu nu. nu stiu niciodata cand ceva e bine, ca mai apoi sa ma trezesc si sa nu fie bine. acum spre exemplu, e fum...innebunitor si datator de cosmaruri. ma trezesc mai obosita decat ma culc...merg si vad si simt...in gol. astept, stiu bine ce astept, ca mai apoi sa nu primesc ce astept. intrebarile sunt continue, cu raspuns sau fara. ma pomenesc gandindu-ma la fapte de acum 1 an sau 2 sau trei...de ieri si acum cateva luni. incerc sa privesc obiectiv si la naiba daca pot. pentru cateva momente, uneori, totul pare aranjat bine, ca mai apoi sa se strice, ca un puzzle caruia cineva ii da cu piciorul cand tocmai l-ai terminat. cum e Adriana? intotdeauna aiurea, intotdeauna cu un pas in urma, intotdeauna pe dinafara. noroc ca s-a gasit  cuvantul emo, ca altfel eram pierduta. incep sa simt din nou aerul noptii, acuarelele si mai nou, plastilina. muzica obsesiva si intrebarile existentiale. se face dimineata prea repede.

nimic nou.

Eu scriu, tu scrii, el/ea....

Oaaameni buni, cu suflet maaaare...cut the crap!!! Deja nu mai pot! Nu mai pot cu suferinzi si sensibili si artisti wannabe, care o ard dubios pe blog. People, wake up!
S-o iau cu inceputul: blogul o fi el jurnalul tau, dar nu e jurnalul tau personal! JURNAL, e ala de il scriau si damele de epoca, uneori avea si cheita. Era ascuns cu grija pentru CA CUprinde lucruri personale, trairi si evenimente ce trebuiau tinute sub cheie. Asa ca daca iti faci un jurnal pe blog, e alegerea ta. Dar nu-mi spune ca e personal, pentru ca asta implica intimitate, si sa recunoastem, dintre toate locurile posibile, internetul pica primul cand e vorba de ascuns, intimitate & co.
Poti sa scrii ce vrei tu pe blog, dar nu te disculpa cu asta: "nu-ti place, nu citi. E blogul meu, scriu ce vreau eu". Mmmm...NU!!! In momentul in care scrii un ceva, cat de mic, ai o responsabilitate pentru asta. Nu e ca si cum blogul tau e cu circuit inchis. Atat timp cat ai o idee, asumati-o! E normal sa fie si critici la ceea ce scrii. Nu vrei sa fii criticat, nu mai scrie. Vrei sa nu fii prost inteles, explica. E chiar simplu. Se cheama a-ti asuma responsabilitatea pentru ce arunci in lume: ca-s cuvinte, ca-s sunete sau imagini...sunt ale tale, asa ca lupta pentru ele...daca nu crezi ca merita, nu o mai face.
Ca sa o reduc la minim: pentru ce scrii? Pentru tine? Exista word, copaci taiati pentru hartie....ai unde sa scrii pentru tine. Scrii pe blog pentru a fi citit. Pentru ca ai idei simpatice, pentru ca-ti place sa scrii, pentru ca vrei sa intri in legatura cu alti "scriitori" ca si tine. Atunci, draga bloggerule, te rog sa nu-mi mai servesti mereu aceeasi scuza cu atotputernicia ta asupra propriului blog. Invata sa pui o avertizare daca in blogul tau se regasesc aspecte ce ar putea leza, invata sa te regasesti in ceea ce scrii, invata sa iti sustii scrierile. Apoi poti sa spui: e blogul meu, asta e ceea ce scriu pe el, ma reprezinta, nu-ti place, poti pleca.

Pentru ca sunt darnica:
Vezi mai multe video din Muzica

Fumuri vizibile, de data asta

Adriana are narghilea...catamai mandria!!! am muncit si eu pentru ceva! daca mi-as mai lua si un aparat foto, m-ar mai trage inima sa ma angajez la loc (just kiddin')! Deci, lume intreaga, iacata! Am narghilea! Micuta ea, ce-i drept, dar de efect...sau fumuri... Cert e ca acum pot sa ascult Marley sau Schubert sau Verdi sau Chopin (ca da, fac si pe culta uneori) si sa stau pe norisori de fum!
Am si ceai bun...hm...as putea spune ca mi-e chiar bine, doar ca....

There's no wonderland here...

Am luat o piatra-n gura si am fost la maaaarele AFI PALACE...Drumul Taberei, ca pana la Cotroceni mai e, sa vad Alice in Wonderland. Nu de alta dar il astept de ceva vreme...ca doar aveam asteptari mari: Tim Burton, El Unico - Johnny Depp, simpatica Helena Bonham Carter. Ce am regasit a fost muzica tipica unui film de T. Burton si un Johnny Depp in niciun caz la intregul potential...insa daca nu ar fi fost actorii, chiar ca as fi iesit dezamagita rau. Amuzant pe ici-colo, insa fara efectele la care m-as fi asteptat - in afara de un moment la inceput si unul la final, restul, destul de...plat. N-am regasit "visarea" la care m-as fi asteptat, frumusetea ingenua sau sensibilitatea...e ca si cum Tim Burton a mizat pe numele din distributie si doar atat...ca un lucru facut de mantuiala. E foarte posibil ca filmul sa aibe incasari maricele, dar asta doar datorat renumelui regizorului si cast-ului. Mi se pare mare pacat sa intri cu niste asteptari si sa iesi...pe jumatate multumit...ce ma "supara" e ca s-ar fi putut, ar fi putut sa fie minunat...dar e ca si cum filmul asta a fost facut pe jumatate.
R.F.: You were much more... muchier. You've lost your muchiness.

i wish for a...

Asculta mai multe audio Muzica

Ar trebui sa vezi...

M-am uitat zilele trecute la Precious: Based on the Novel Push by Sapphire, in incercarea de a acoperit toate filmele nominalizate la Oscar anul asta. S-a scris si discutat mult pe marginea Oscar-ului de anul acesta...personal, sustin ideea ca The Hurt Locker nu trebuia sa castige, dar deloc! Lasand la o parte faptul ca e lansat in 2008, mi se pare incorect fata de ceilalti regizori si celelalte filme net superioare, care au fost lasate pe dinafara; sunt cele mai importante premii din industria cinematografica, chiar daca orice premiu e subiectiv, ar trebui ca macar in cadrul unui eveniment de magnitudinea astuia sa fie recunoscuta valoarea unui film. As vrea sa stiu si eu criteriile in baza carora de stabilesc castigatorii oscarurilor, ca poate totusi domnii critici au gasit ei ceva extraordinar la filmul asta (lasand la o parte propaganda de-a dreptul comunista).
Ehh...in fine...cum ziceam la inceput, am vazut Precious.  E un film, asa cum a zis Vlad, greu. Ti se strange stomacul de cateva ori, ai tendinta de a calca in picioare, daca esti ca mine o sa si plangi putin. E bun si frumos facut, chiar daca subiectul nu e deloc usor de abordat. Cred ca sunt portretizati oameni reali in film si asta ma sperie.
R F:  
1. Some folks has a lot of things around them that shines for other peoples. I think that maybe some of them was in tunnels. And in that tunnel, the only light they had, was inside of them. And then long after they escape that tunnel, they sitll be shining for everybody else.
2. Love?! Me?! Love rape me, beat me, call me animal, get me sick and make me feel worthless. I had enough love.



Esti nesincer cu tine daca spui ca niciodata in viata nu ai visat cu ochii deschisi asa cum face Precious.

Cei...

 

Cei sapte pitici din Alba ca Zapada* sunt: 

Doc = Inteleptul
Happy = Bucurosul
Bashfull = Rusinosul
Sleepy = Somnorosul
Sneezy = Hap-Ciu
Grumpy = Morocanosul
Dopey = Mutulica

Cei noua reni ai lui Mos Craciun** sunt:

Rudolph 

Blitzen

Comet

Cupid

Dancer

Dasher

Donder

Prancer

Vixen

*Alba ca zapada si cei sapte pitici (titlu in germana:  Schneewittchen und die Sieben Zwerge / Titlu franceza: Blanche-Neige et les sept nains) este un basm popular european. Cele mai renumite versiuni sunt scrise de Charles Perrault (probabil 1696) si cei doi frati Grimm, Jacob si Wilhelm, în 1814, publicat in colectia Kinder-und Hausmärchen (povesti de copii ), inspirat de mai multe aspecte de folclor.

**Numele celor 8 reni au fost publicate de Clement Clark Moore, poet si profesor de teologie american, in poemul sau din 1822 "O vizita de la Mos Nicolae." Rudolph este renul despre care s-a scris abia in 1939 de catre Robert May, care l-a inclus intr-o poveste pentru catalogul Epitropiei Crestine Montgomery.

Unde am tras cu ochiu’: www.wikipedia.org

regula de impartit flori

1 al lui Martie e simpatic...acum si de 8 vezi cel mai mare numar de barbati inflorati. Cara, amaratii de ei cu ambele maini, in dinti, in spate flori de diverse forme, marimi, culori...si asa mai departe. Merg cu capul ridicat tantos sau cu privirea in pamant, fie mandrii de minunatele veleitati de gentleman fie oropsiti de soarta de a fi barbati la inceputul lui martie. In premiera, anul acesta, n-am primit nici macar frunza de floare...am suferit, ce-i drept...pentru ca daca dimineata puteau fi vazuti barbatii cei descrisi mai sus, seara a fost a femeilor care carau, in brate, spate sau dinti "prada". Ce aveam eu in spate era un rucsac...bun si ala, practic, incap multe in el. Tot in premiera, mi-a fost dat sa vad anul acesta "a oferi flori preferential, in functie de...functie". Mai pe larg, unde imi desfasor eu activitatea mult indragita este un colectiv majoritar feminin. "Sefu' ", care e el sef, e mascul. Dimineata am vazut pe un birou buchete de diverse marimi si culori. Ma gandeam: ce dragut, o sa primim un martisor. Dar nu. Ba deloc. Martisoarele erau destinate altor categorii, nu subalternilor. Nu o "primavara frumoasa", nu tu snur. Nu. Florile se dau preferential, colegilor de pe aceeasi treapta sau superiorilor. Noi, subalternii, suntem asexuati. N-as putea spune decat ca am fost uimita. Ceva gen zona crepusculara. Mi-am scuturat capul, mi-am dat cu apa pe fata si am zis: ok...am mai pus un minus, alaturi de multe alte minusuri zilnice.
Asa ca, daca prin absurd, mai exista cineva dornica de o floare si nu a primit-o, sa-mi dea un mail...fac eu cinste.
Si daca tot stai 10 ore langa niste FETE/FEMEI, fa un minim gest de bun simt si cumpara un ghiocel sau un martisor de 1 leu. E doar o data in an.