ma debusoleaza lucruri pe care le vad, aud...tot mai des ma intreb daca sunt...cumva, oricum. am impresia ca zilele se succed prea repede, sau prea incet. simt ca astept ceva, dar inca nu stiu ce. stii cand esti fericit? eu nu. nu stiu niciodata cand ceva e bine, ca mai apoi sa ma trezesc si sa nu fie bine. acum spre exemplu, e fum...innebunitor si datator de cosmaruri. ma trezesc mai obosita decat ma culc...merg si vad si simt...in gol. astept, stiu bine ce astept, ca mai apoi sa nu primesc ce astept. intrebarile sunt continue, cu raspuns sau fara. ma pomenesc gandindu-ma la fapte de acum 1 an sau 2 sau trei...de ieri si acum cateva luni. incerc sa privesc obiectiv si la naiba daca pot. pentru cateva momente, uneori, totul pare aranjat bine, ca mai apoi sa se strice, ca un puzzle caruia cineva ii da cu piciorul cand tocmai l-ai terminat. cum e Adriana? intotdeauna aiurea, intotdeauna cu un pas in urma, intotdeauna pe dinafara. noroc ca s-a gasit cuvantul emo, ca altfel eram pierduta. incep sa simt din nou aerul noptii, acuarelele si mai nou, plastilina. muzica obsesiva si intrebarile existentiale. se face dimineata prea repede.
nimic nou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu