Pentru a nu o lua razna, aici in inima Baraganului, unde e cald de se topesc pietrele si nici o boare nu apare, imi gasesc diverse activitati. Mi-am dat seama ca nimic nu s-a schimbat fata de acum 8-10 ani. Mai exact, si atunci tot citind, scriind si calare pe bicicleta imi treceau verile.
Pentru atunci cand simt ca pierd controlul si cei doi oameni ce au casa in capul meu nu se mai inteleg, am o metoda de eliberare nemaipomenita. Ma ia bicicleta-n spate si mergem sa cutreieram campurile inverzite. In primul rand ca pot urla cat ma tin plamanii, nu m-aud decat iepurii, si in al doilea rand sunt cateva mini-dealuri de unde plonjez, fara a ma atinge de frane (m-am tot gandit cum ca am sa-mi rup gatul intr-o zi, pentru ca abia reusesc sa tin vreo directie, dar merita). Siiii...bonus, prind intotdeauna apusuri dintre cele mai sclipitoare; miroase intotdeauna amarui, a verde si a flori neimblanzite si sunt intotdeauna gaze si pasari melodioase.
Sunt lucrusoarele mele de suflet, mereu la indemana, asa cum sunt pretutindeni; asa cum ar trebui sa avem toti, mici locuri de refugiu, frumoase prin ele insele.
Pentru ca tot am vorbit de frumos, asta este pentru mine frumusetea perfecta, in putinele dati cand atinge certitudinea:
Asculta mai multe audio Muzica
Frumoasă desprindere. Și mai presus de toate, m-am regăsit în acest tip de escapadă. Peste toate se adaugă și acel ceva, o adunătură de note superbe care fac totul evident, pentru că niciodată cuvintele nu pot exprima așa o stare. Expețional articol.
RăspundețiȘtergere