In dreapta strazii, slab luminat.

Curand dupa prima ratacire, a inceput sa-mi placa statutul: ratacitor ocazional. Asteptam cu infrigurare urmatoarea escapada. A venit mai tarziu decat asteptam, decat am vrut. Era acelasi sentiment pe care il incearca un copil atunci cand sterpeleste o prajitura si o mananca pe ascuns.
Magazinul cu dorinte se deschisese si eu aveam credit nelimitat. Aveam scurte momente in care simteam lipsa unor mustrari de constiinta, unor procese definitive si irevocabile, asa cum se intamplase de atatea ori in trecut. Forul superior de judecata era intr-o vacanta neanuntata. M-am trezit singura in mijlocul unei scene necunoscute, iar rolul imi era strain. Eram in gara, iar pe bilet era specificat doar numarul trenului.
Niciodata nu am simtit clar o destinatie, un punct terminus in care vreau sau trebuie sa ajung. Biletul acesta era cadoul perfect din partea Regizorului. Loc confortabil, la geamul cu imagini alb-negru. Calatoria perfecta, fara capat de linie, fara asteptari. Cineva a tras semnalul de alarma si m-am trezit cu toate bagajele buluc peste mine. Intotdeauna, totul era bine compartimentat, aranjat, etichetat in capul meu; nu indrazesc sa spun suflet, e ceva acolo care fumega, nu vreau sa risc un incendiu, tocmai acum. Aveam in jur jumatati de idei, cuvinte rastalmacite, fraze seci, mucegai si flori presate. Tot ceea ce fusese catalogat in ultimii ani, zacea acum pe jos, incurcat si fara noima. Am iesit din compartiment, am cautat pe cineva, oricine, care sa-mi dea cel putin raspunsuri, daca nu ajutor pentru a reorganiza totul.
Erau oameni, nu stiu daca multi sau putini, care ma priveau ingaduitor, zambind cu amabilitate. Imi simteam ochii goi, urechile amortite sau gura inclestata, pentru a reusi sa cer ajutor. M-am intors la locul meu, in aceeasi dezordine, fara macar un indiciu spre ce ar trebui, cum ar trebui, cand ar trebui sa fac ceva. Singura certitudine era impetuozitatea unei actiuni.

Mi-aș dori să încep sfârșitul frazei cu începutul.

Proslăvit fie începutul cel fără de prihană,

În care odihni-se-vor oasele,

Cele îndelung chinuite,

În patul procustian

Al desfrânării carnale

Din somnul raţitunii 

Fiecăruia dintre noi

Doi.

Ce creăm imagini contextuale 

Ale realităţii realităţilor

Lor.

Le datorăm firescul,

Celor dinainte, ce au fost pionierii

Banalului nostru.

Cartita de timp

Aminteste-mi sa te chem, cand ma uit ratacita
In aceeasi clipa in care ridicam ochii spre acelasi cer.
Imi odihnesc culorile pe pieptul tau,
Care poarta toate secundele trecute.

Toate cuvintele nespuse, rastalmacite si incalcite
In gura oracolului de care se sparge marea
Vor fi strigate cand te vei fi indepartat
Pentru a-ti aminti de mine.
-------

Aseza-voi toate florile uscate la capatul patului
Voi imprastia peste ele lumina ochilor
Si va fi ziua a 8-a
In care vei atinge certitudinea.
------

Daca azi este ziua in care sufletul ti se infatiseaza, l-ai recunoaste? L-ai alerga si l-ai cuprinde inapoi in fiinta ta? I-ai ierta toate? L-ai acuza si l-ai lasa sa pluteasca fara terminus?

Impresii din excursie

Picaturi din mine se aseaza tacit in tine
pentru a forma totul
Totul din mine, si din celalalt mine.
Bolnav, strangi in "eu", aceleasi lucruri,
Repetate la infinit ca un motor stricat.

Soclul caruia i s-a furat bustul
Pentru a ramane un nume,
Scris deasupra cerului cu nori ce se misca rapid.

Muscand din mar, te-ai inecat cu prea mult
Prea mult din tot, mari halci de carne sangeranda
Impresurate cu realitati diforme si fara culoare.

Din fricile de azi, nasti gandurile ucigase de maine
Ca un cantec de aniversare tipat
Cu decibeli ce se regasesc doar in urechile tale.
-----

Fiorul unui inceput de amiaza
Ce te lasa sa-i cunosti pe rand culorile
Gustand din nuante si sorbind din franturi de sunete
Aduse de un vant sufocant
In aceeasi zi in care am orbit.
-----

Fantezist si usor incurcat
In incercarea de a descoperi,
Cele ale firi nevazute.
Te-ai lovit de goliciunea cuvintelor.

Vanatai lasate fara scop
Din marea de lovituri fara tinta
Adunate in jurul coapselor prea pline
De certitudini inabusite.

Matricid de ganduri bune
Si vointe orfane
Fara macar a pipai timpul
Ce se face acuzator si jurat
Al aceleiasi sentinte concrete.

Natura inviata

In seara asta am sa-mi odihnesc tacerea in tine.

Ma voi dezbraca de dor si doar

Inchisa intr-un ochi dulce voi adormi.

Aplecata peste marginea clipei in care s-au intalnit

Ochii ce pastreaza culorile pamantului.

Acolo unde linia orizontului tremura

Vibrand in dezacordul de sub cuvinte.

Un fum inecacios de priviri furate, de sclipiri de moment, de zambete in coltul gurii. Aceeasi gura care musca zilnic din Soare, lasandu-l fara raze.

Muscatura din marul stafidit de pe masa este semnul sfarsitului luminii. A lancezit intunericul din coltul peretelui, a carui tencuiala a inceput sa cada, ca o rana care se extinde. Punctul rosu din ochiul stang se propaga usor, ca o extensie a creierului in realitate. Atingeri monocelulare de secunde lungi, taraganate la extrem, in incercarea de a acoperi zile, nopti, ani. Din puloverul galben, desira zilnic moliile arome, gust, cuvinte, formand o pulbere, din care se pierde tot mai mult la fiecare adiere.

3 a.m.

Cel mai aproape tarziu din noapte,
E cel in care uit numele
Imi amintesc doar chemarea.
Tesute cu fir de amintire
Adanc in tampla-mi sunt Cuvintele.
------------------------------------
Incepem sa vorbim in stropi de regrete
Scobit in talpa este Drumul de intoarcere
La cele de mai jos ale Firii.

Am pus degetul pe capatul de inceput al Timpului
Pe Intaia greseala, spalata in sange.
Om curat, nascut din mar, renascut din Iertare.

Am lipit urechea de liniste,
Sa ma umplu de uitare, pana la revarsare,
Acolo unde dorinta este inecata in asteptare.

Fermentatie

(Pentru ca) Daca ai sti sfarsitul, n-ai mai incepe. (Pentru ca) Sfarsitul tau e inceputul altuia. Visele sinconizate sunt cel mai greu de parasit. Cand rezonezi in mine si iti retin fiecare atingere, e imposibil sa sap un sant intre ieri si azi. ----

Mirosul cafelei intr-o dimineata perfecta, cand nu conteaza decat lumina si zborul, in care esti  constient doar de acum. Dimineata in care zambesti fara rost si nu-ti inchipui celelalte dimineti altfel. Clipe ce se pierd printre degetele unui om fara maini. ----

Daca zilele gri ar ciobi din tine pana ai ramane o farama de sticla in drumul prafuit si ars de soare.
Fiecare lucru pierdut ar ramane atarnat de tine, pana ai fi tintuit locului, cel mai pustiu, monocrom si surd loc; locului, durerosului, neiertatorului.

Videoclipuri apreciate (listă de redare)

Videoclipuri apreciate (listă de redare)

Videoclipuri apreciate (listă de redare)

La multi ani!

...tocmai pentru ca sunt putini oameni care au doua zile de nastere. Pentru ca, oricat de uzat suna, inceputul si sfarsitul se intalnesc intotdeauna intr-un punct, punct in care fie te gasesti, fie te pierzi. Sunt a mea pentru totdeauna...sau cel putin, pentru fiecare zori de zi in care caut rasaritul.

Cum ar fi daca...

Ating varful zilei si mi se trezeste dorul de ieri. Picatura din ce-am stiut si ce simt pe pielea ta uda de regrete. Respir adanc din cicatricea de pe deget, miroase a paine proaspat scoasa din cuptor si sentimente lichide. Usor, se preling pe gat urme de prezent, pana jos pe sanul stang, unde se intalnesc cu sfarcul realitatii.  Adanc infipta in imaginatia de dupa miezul noptii sta realitatea in care dormim imbrtisati in pacate. Mintea ni se intalneste carnal si se devoreaza cu fiecare secunda in care uiti cum aratam impreuna. Punctul in care ajungem la paroxism intru-totul, in care ne odihnim unul-intr-altul pentru cel mai lung somn. Ceasca de care imi apropii buzele in fiecare dimineata ma cunoste aproape la fel de bine ca tine, mai putin secunda in care atarnam unul de celalalt, la intrecere cu eternitatea...timpul necontorizat.
Sunt la un pas, atinge-ma...

In cutia de pe noptiera din stanga e colectia de ganduri incolore.

-------------

Inchizi ochii si orasul moare sub pleoapele tale. Maraton de saruturi violente, patimase, inversunate, care lasa vanatai. Vorbim intelesuri. Cauta-mi privirea in mijlocul anotimpului ce arde.

-------------

Aritmia timpului  se prelinge pe peretele dinspre Rasarit. Acolo, intr-o dulce si comoda lancezire, secunda de acum si cea din urma cu o secunda se incolacesc una in jurul alteia si nasc ziua de ieri.

------------

6/49 si noroc

Pe mana dreapta ai mai multe alunite decat pe stanga. Am incercat sa le numar, m-am impiedicat si am cazut in pistruii de pe nas. Te vad cu ochii mintii ca pe o gingasa creatura de noapte, care traieste ziua. Un moment de maxima exaltare, in care te cuprind intru totul, te absorb asemeni aburului cafelei de pe pervaz.
Sa privim in zare, doua zaruri goale, fara puncte datatoare de importante vitale. -----Dubla maxima, a cate 6 puncte, iti va aduce norocul, noroacele, va sparge ghinionul unei vieti in care totul este greu, oh, tu, mereu victima!
Te iubesc atat de mult incat, daca dau cu iubirea de pamant, cutremure vor naste.
 In logica firii firelor din urzeala vietii, totul este firesc. Se tese Rapirea din Serai, sa o atarnam pe peretele din sufragerie. Aducem un plus de culoare, camerelor inimii, unde, in atriul stang inca avem mileul cu pestele albastru si vitrina cu cesti si pahare. La radio, a fost ora fixa. Am ratat-o inca o data.