Ating varful zilei si mi se trezeste dorul de ieri. Picatura din ce-am stiut si ce simt pe pielea ta uda de regrete. Respir adanc din cicatricea de pe deget, miroase a paine proaspat scoasa din cuptor si sentimente lichide. Usor, se preling pe gat urme de prezent, pana jos pe sanul stang, unde se intalnesc cu sfarcul realitatii. Adanc infipta in imaginatia de dupa miezul noptii sta realitatea in care dormim imbrtisati in pacate. Mintea ni se intalneste carnal si se devoreaza cu fiecare secunda in care uiti cum aratam impreuna. Punctul in care ajungem la paroxism intru-totul, in care ne odihnim unul-intr-altul pentru cel mai lung somn. Ceasca de care imi apropii buzele in fiecare dimineata ma cunoste aproape la fel de bine ca tine, mai putin secunda in care atarnam unul de celalalt, la intrecere cu eternitatea...timpul necontorizat.
Sunt la un pas, atinge-ma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu