elucubratii

Si vantul citeste cartile de pe strada

pe doua lazi si o bucata de scandura
stateau insirate cuvinte de vanzare
atunci cand stateam pe scarile reci asteptandu-te.
Mirosul de fum si chistoacele de pe jos
ma duceau cu gandul la focul despre care se spune ca arde mereu.
Focul care nu se stinge niciodata
stii...ca iubirea.
Imi placea sa stiu ca ajungi mai tarziu. Puteam urmari oamenii.
sa-ti pot povesti apoi istorii de viata intrezarite in cateva clipiri.
sau sa nu spun nimic. simt nevoia uneori de a nu spune nimic. de a nu-ti spune nimic, dar mai ales de a nu-mi spune ceva.

Acelasi drum, mereu. Am numarat. 259 de pasi.
drumurile duc intotdeauna acolo unde trebuie.

Imi placeau surprizele. Ca broscuta verde care se lipea de geam. Sau ciocolata pe care ai mancat-o tu.

Uneori nu ies din casa zile intregi. As putea sta chiar saptamani.
De pe balcon pot urmari oamenii. Imi imaginez unde merg, care este povestea lor si le promit ca intr-o zi am sa scriu o carte despre ei.

Mi-e atat de dor uneori incat raman tintuita locului.
Cateva minute bune se opreste totul in loc.

Cartile de pe strada stiu povesti multe. Sunt de vanzare. Cuvinte de vanzare, trec mii de pasi pe langa ele. Asteapta solemne degetele care o sa le mangaie si ochii care o sa le invie.