Imi plac autobuzele care au un capat de linie circular...mi-ar placea sa aibe ambele capete de linie circulare dar nu se poate...e bine si cu unul. Privesc diversele situatii sau etape, la fel de circular. Exista o dubla posibilitate: fie privesti totul pornind de la un punct, pentru ca totul apoi cercurile concentrice sa ia forma unei tornade la capatul careia te dezintegrezi, fie invers: pornesti de la nemarginire, prin cercuri tot mai restranse pana ajungi un punct. Prin ochelarii mei colorati, eu privesc totul din prisma primei perspective. Asta a fost o lunga introducere pentru a spune ca eu ma aflu intre cercuri...nici nu s-a terminat cel mic, nici nu a inceput urmatorul mare. Si nu e bine. Tot facand echilibristica pe cercuri, simt nevoia permanenta de certitudini. Da, da. Oricat de utopic ar parea, asta e. Sunt unul dintre cei mai nesiguri oameni pe care ii cunosc. Nu am sa insir aici nesigurantele mele, ca nu vreau. E bine sa afisez o imagine de om curajos, asa am auzit. Insa trebuie sa gasesc, sa primesc certitudini. Altfel ajung ca acum: o semidepresiva care nu are habar de nimic. Ma simt ca un hamster intr-o rotita: alerg si nu se intampla nimic. Sunt uneori atat de obosita, incat cand ma culc, sper in mod stupid ca am sa ma trezesc si mainele o sa fie altfel.
Imi mai amintesc cateodata cati ani am si ma sperii. Ce ar trebui sa fac acum? Ce se presupune ca faci la 22 de ani? Pentru ca raspunsul meu e sa ma intorc la gradinita. Sau cumva, sa nu trebuiasca sa fac ceva...sa urmeze ceva presabilit. "Voi fi langa tine in fiecare noapte" si "pentru totdeauna" sunt certitudini pentru mine. Certitudini care ma fac sa fiu curajoasa si sa nu ma mai gandesc cu groaza la cum am sa ajung la cercul urmator.
Daca traseul autobuzului ar fi un cerc, n-ar trebui sa mai cobor niciunde.
BRAHMS-VALS
Asculta mai multe audio Muzica
daca ar fi patrat existenta noastra ar putea fi o certitudine...ne-am lovi de colturile lui si poate ca am sti sigur ca exista...dar asa e un cerc care nu ne atentioneaza in niciun fel..prin care alergi trecand prin acelasi loc de sute de ori fara a fi invatat ceva..nu are certitudini pentru ca nu are un capat
RăspundețiȘtergerenici eu nu stiu ce ar trebui sa fac acum...timpul asta care tot trece ma suprinde din ce in ce mai mult..genunchii ma dor..ochii tin sa-mi aminteasca ca exista..ca mâinele nu va fi altfel tinde sa devina o certitudine.
semnat Rila iepurila!