Not another fairytale

El laberinto del fauno sau Pan's Labyrinth l-am vazut in urma cu ceva vreme. Mi-am amintit azi de el si l-am revazut. M-a uimit la fel ca prima data.
Cam asa arata un film bun din perspectiva mea. Nici macar nu stiu daca basmul e metafora acelei perioade istorice sau perioada nu e decat un basm urat. Pentru ca filmul e un alt fel de basm...un basm negru. O fantezie de scenariu, jucat minunat, costume realiste, machiaj desavarsit, insa culorile si muzica fac totul; culorile poate un pic mai mult. Spania in 1944, cand deja F. Franco este conducator - si doar ramasite ale grupurilor de republicani mai duc ultima suflare a luptei - este decorul in care se petrece actiunea. Cum se vede aceasta realitate prin ochii Ofeliei, care este nevoita sa se mute alaturi de un tata vitreg comandant al lui Franco? Asemeni paginilor unui basm; o fantezie sangeroasa, tragica, presarata cu spiridusi, broscoi fermecati si fauni.

Replica favorita: ar fi, insa cum spaniola nu stiu si engleza nu i se potriveste, o tin prizoniera.

Ceva asemanator unui post-scriptum: Eu nu m-as uita la filmul asta daca nu mi-ar placea scenele sangeroase, directe si detaliate (nici nu-mi plac in mod deosebit, mai ales daca se face abuz nefondat de ele) si nici daca as avea privirea semi-ingusta, pentru ca s-ar putea sa nu inteleg nimic si nu e de dorit. E un film pe care sa il vezi cu mintea limpede, cu ochii larg deschisi si mai ales fara fairy-prejudecati.