Galben

Cercul cel mai de jos e liber
Voi colora eu marginea
Da!!! Va fi galbena
Ca tine atunci cand te iei cu Soarele la intrecere
Tu mereu castigi…Soarele e batran, nu-ti poate concura stralucirea.

Cubul din stanga jos e al regretului…
Nu-mi aminteam unde l-am pus
Dar m-am lovit ieri de el
Si m-a durut destul de tare!!!

Echilaterala greseala din care e alcatuit triunghiul
M-a facut sa mi te apropii, din cuvant si picaturi de ploaie
Te-am alcatuit vie imagine in gand
Si pastelata culoare am zugravit pe chipul tau, ca sa fac vrerea firescului.

Facerea

Copacul vietii si al mortii
De el sta spanzurata clipa
Asteptand sa o reiau..
Si nu o voi dezamagi; niciodata nu o dezamagesc.
E clipa cand ma nasc din noroi, cand tip la Dumnezeu
Ca m-a tras afara din paradis
E clipa cand vad lumina zilei si intunericul lumii, cand respir pentru prima data


Dorm. Mama e buna.
Sunt linistita, pot pacatui.
Am sa devin mama si am sa fiu buna.
TU ierti, fara sa clipesti, si ma Primesti inapoi la pieptul TAU.
Iar eu gresesc, ucid, mint…pentru ca tu esti Atoateiertatorul.


Sper in viata asta si cred in cea de apoi
E firesc sa mi se cuvina si o viata vesnica
Eu sunt Omul, si totul este aici pentru mine…
Inca vorbesc si merg
Va veni vremea cand doar voi vorbi; si atunci va fi prea tarziu
Vreau sa alerg acum…dupa certitudini si fluturi,
Flugi de zapada si adevaruri
Cantece si Frunze
Caci va veni vremea!
Iar atunci te voi privi doar, incercand sa nu te urasc…

Te Provoc!!!

 




Te provoc sa te trezesti zambind. Sa iei micul dejun in graba, sa iesi in strada si sa intalnesti doar fete triste, suparate, nervoase...sau, si mai rau, inexpresive...sa mergi cu un troleibuz aglomerat in care nimeni nu intentioneaza sa fie dragut, ci doar sa te lovesca, impinga...sau sa fii intr-o masina prinsa intr-o intersectie 20 de minute...sa lovesti sau sa fii lovit de claxoane stridente. Sa bei o cafea..fara cafea. Sa citesti ziare fara articole, incarcate doar cu incompetenta si anti-talentul unor pseudo-jurnalisti... Acestea si inca altele cateva...

TE PROVOC SA ZAMBESTI! Sa faci diferenta intr-o zi de luni, 3 decembrie 2007. Poate, cine stie, o sa-ti placa. Si ai sa repeti experienta si maine...

Trebuie doar sa incerci. Tot ce se poate sa infiintam Miscarea De Raspandire A Zambetului! Tot ce trebuie este sa incerci. Nu-ti garantez ca o sa fie altfel, ca oamenii de pe strada au sa-ti intoarca zambetul, insa tu in mod sigur te vei simti mai bine.







Prin prisma fulgului de nea am cunoscut concesia
De a fi sau a astepta
Incercarea de a ma topi in sufletul tau
De a-ti cunoaste intreaga ta faptura inghetata
Si raceala, singuratatea…imaculatul fulgului
m-am trezit absorbita
eram in tine, simtindu-ma fireasca, calda…dar gri
visam…sunt doar un fulg ce tocmai a murit sub talpa ta.

Masura picaturii

Masoara-mi viata
Si puterea de a crede
Cantareste banalitatea
Desprinde masca ce ma acopera
Fa doar un pas spre mine
Nu decolora albul
Vesteste-mi nemurirea
Sensul cel mai indepartat
E adevarul
Realitatea e doar un pas
Maine e intotdeauna oportunitatea ce nu o ai niciodata
E frig…cand esti aproape de lumina
Intunericul e cel ce ma apara
De ganduri.

Ma pierd in mici delicii criminale
Si fac jocul vantului: el vrea sa ma piarda!
Trec dincolo de a simti si ma atarn de a uita
Prefer sa salvez o frunza decat sa pasesc pe umbre
Iar criza nu e in noi, ci dincolo de noi
Poate ar fi mai bine sa ascultam linistea
Sa tinem de mana greseala si sa o privim in ochi
Si sa putem apoi sa ne privim reflectati in oglinda.
Poate candva voi reusi sa ajung sa pot
Sau macar sa cred ca pot.
Dar cum, cand inca ma joc?

Cu ochii larg deschisi spre.....???
Sa presupunem ca eu vreau! Vreau cu tot dinadinsul sa vad, sa ating. Ce-mi ofera realitatea, ziua de maine sau urmatoarea, chiar precedenta...ce-mi pot oferi, ce mi-au oferit?? Acelasi peisaj cu care m-am obisnuit, mult prea bine chiar... Ceea ce ne ofera tuturor: niciun punct de sprijin in realitate, niciun semn, nicio harta... si avem nevoie, multa nevoie chiar!
Sunt abia la inceput. Nu vreau totul de-a gata, vreau doar o mica mana de ajutor pentru a ma orienta mai usor. Cum sa fac asta, cum sa deslusesc ceva din realitate, daca sunt bombardata zilnic, repetat si obsesiv de atitudini "relaxate", de indiferenta, de inec in propria monotonie, in propriile temeri, in propria nepasare. Da! asta sigur e cea mai agresiva; nepasarea e cel mai periculos virus, netratabil si cu simptome destul de caldute, de placuta caldura. De ce sa facem ceva, cand oricum e mult mai confortabil sa impovaram pe oricine altcineva cu vina, cand oricum nu suntem luati in seama, cand orice-am face, cei de langa ori ne privesc suspicios, ori nu se obosesc sa-si ridice privirea. Pentru ca pana si cei tineri, sau poate tocmai cei tineri, sunt obositi...
Nenumarate siruri de oameni care vin de niciunde, indreptandu-se spre nicaieri... nicicand gata sa-ti ofere acel unic punct de sprijin pentru a te putea orienta in astazi...