duminică, 27 decembrie 2009

Pentru voi, indragostitii lumii sau Antichrist

Linkuri de întoarcere către această postare

Chiar acum, acum am citit review-ul Vladutului, la Antichrist.
Am mai spus eu cu ceva vreme in urma ca ma sperie teribil filmele de groz, dar continui, din nu stiu ce motiv, sa ma uit la ele. Filmele de groz, pentru mine sunt alea de te fac sa sari, sa ti-o ia inima la sanatoasa, sa sara Jack-in-the-box  in ochii tai si tu sa urli. Mai sunt filmele teroriste, cele cu violenta maxima de-ti imbolnavesc stomacul, iti lasa un gust metalic in gura si te gandesti de ce naiba te-ai uitat la ele. Pe Antichrist il semi-incadrez la filme teroriste.
A inceput superb. E scena aia initiala arta pura. Cam pana la jumatatea filmului e tot arta. Imaginile fabuloase si muzica de la inceput se impregneaza in psihic. Imediat ce l-am vazut n-am putut sa-i dau o nota. Eram prinsa intre dezgustul fata de cateva scene finale si minunatia din restul filmului. Si am fost dezamagita de violenta finala. E poate doar perceptia mea personala dar cred se pot sugera lucruri si fara violenta. Adica, tot filmul mi-am pus rotitele in miscare si am facut legaturi si asociatii si am zis: ok, asta e un film destept, e o simbolistica inteligenta, nu evidenta, ma lasa sa gandesc, ma sensibilizeaza (ca am si plans), ca mai apoi, spre sfarsit apeleaza la cele doua scene horror care m-au dezamagit tare de tot. Nu mai putin simbolice, ce-i drept, dar tot cred ca se puteau face altfel. Daca asupra pornirilor sexuale ale omului dintotdeauna, la procreere sau placerea pur sexuala vroia sa se refere, chiar putea face altfel, nu asa.
Nu i-am dat o nota pana azi. I-am dat 10 azi. Nu pot sa-i dau mai putin doar pentru cele 2 scene, imi pare nedrept.
N-as sti cui sa recomand acest film. In niciun caz mamei. Poate cuiva care are cateva notiuni religioase insa e destul de cu mintea deschisa sa accepte un asemenea film. Mie imediat dupa vizionare mi-a fost rau. Fizic. Si psihic.
Replicile favorite: She: A crying woman is a scheming woman. 

                              She: Nature is Satan's church. 


sâmbătă, 26 decembrie 2009

Pentru al meu Vlad si al sau post

Linkuri de întoarcere către această postare
Vlad al meu, iubit si drag,

Acesta este un raspuns la articolul tau, articol care este acesta. Cu o parte din ce ai scris, sunt de acord. Nu pot fi insa de acord cu parerea ta de necactus legata de colinde. In primul rand, nu trebuie sa fii necesarmente credincios, evlavios sau preacucernic pentru a asculta colinde. Sunt oameni programati sa asculte colinde in perioada asta, asa cum spui tu, insa o fac de placere. Hrusca, nu poate si nu scoate altceva pentru ca sunt foarte putini ascultatori de muzica made in Cenaclul Flacara, iar din colinde scoate si el un ban. Sunt oameni programati la ascultat colinde romanesti, Hrusca asta canta, colinde romanesti, deci e o realitate fireasca sa-l vezi la tv. Pe langa celelalte ineptii de la tv generate cu ocazia sarbatorilor de orice fel, Hrusca e chiar inofensiv.
Punctul doi, colindele nu prea se pot schimba. Pentru ca sunt traditionale, nu comuniste. Si traditia d-aia e traditie, sa ramana asa cum se afla. Nici colindele americane nu se schimba. Au cu totul alta muzicalitate, versuri, insemnatate, dar sunt aceleasi.
Punctul trei, te indeamna la pocainta sau la religiozitate, pentru ca macar in proportie de 50% ar trebui sa fii astfel in perioada sarbatorilor. Sarbatorim Nasterea Domnului, suntem crestini, avem Craciun - nu neaparat in ordinea asta. Daca am fi evrei, am avea Hanukkah. No more Craciun, no more colinde. Colindele nu vor disparea odata cu parintii nostri; poate nu vor mai fi cantate de Hrusca, insa vor continua sa existe.

Punctul patru: mi-am incheiat postul combativ sau contracarant sau...tepos.

Sa stii ca tot te iubesc! Enorm! :D

Cu drag,
cactus

vineri, 25 decembrie 2009

so this is Christmas

Linkuri de întoarcere către această postare
I'm just a little bit caught in the middle...

E si bradul impodobit, a venit si dragul de Mos sau Mosul cel drag, e si zapada sub talpi, si bucurie in suflete.

Daca ai cantat un colind, te-ai bucurat de Monsieur Toujour Vert, ai oferit o bomboana, ai urat din suflet, te-ai gandit macar 2 minute la ce inseamna Craciunul....daca ai facut cateva din aceste lucruri sau altele ce-ti bucura sufletul, ferice de tine. Daca nu, dar esti fericit, ferice de tine. Daca nu ai facut nimic din ce-am scris eu aici, sau daca ai facut, dar este posac...pai...nu mai fi: send me an IM, i'll be your friend!

Lucurile nu sunt mereu perfecte - de fapt, de prea putine ori sunt - dar bucuria vine din lucruri mici. Chiar asa cliseic cum suna, e adevarat. Chiar si o semi-obsedata de control ca mine e de parere ca lucrurile mici si uneori neobservabile aduc bucurie sufletului.


Gata cu zaharicalele pe ziua de azi.


Hohoho!

sâmbătă, 19 decembrie 2009

de Craciun, fii mai ingaduitor cu Coca Cola

Linkuri de întoarcere către această postare
Am zis sa-mi calc pe suflet si sa pun jingle-ul asta. Motivul e simplu: in fiecare an, in momentul in care auzeam melodia si vedeam trenuletul luminat stiam ca e aici...cum cine? Craciunul!


Christmas song - Coca Cola
Asculta mai multe audio Muzica

marți, 15 decembrie 2009

There it comes...

Linkuri de întoarcere către această postare
Si...siiiii....se pregateste drumul pentru Mos! Daaaa! Vine zapadaaaa! Orasul asta nu-mi place cu zapada; e de-a dreptul nefunctional. Da' las' ca fug eu acasa. Am si sanie noua...si palarie pentru Om....De Zapada, Om. Bataie cu bulgarasi...ehhh! Ce vremuri va sa vina. Cum sa nu iubesti iarna?! Ceeeeai (care e mai bun ca oricand) sau niste vin fiert - cred ca mai bine vin fiert cu mar si portocala...bine, si cu scoritsoara, asa se sopteste din culise. Bradutul de pe 24 (CA ATUNCI SE FACE EL FRUMOS, PE 24!!!!!!). Si atunci cand bate vantul sa nu scot nici macar varful nasului afara. Si sa cant colinde. Si sa bucataresc si sa sporovaiesc cu mama ore intregi, sa radem pana ramanem fara respiratie. Si sa urlu la frate-meu sa-si scoata mainile din boluri si recipiente - "doar gustam" -.

E ceva de vis, dom'le, ce sa mai!

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Cadoul Mosului

Linkuri de întoarcere către această postare

Pe Walt Disney l-a adus Mos Nicolae!!! Cateva informatii despre el pe IMDB si Wiki.


vineri, 4 decembrie 2009

Monster's Ball

Linkuri de întoarcere către această postare
Dupa ce am vazut comedia cu accente de absurd denumita popular "DEZBATEREA" finala intre cei doi candidati la presedintia Minunii, am zis  ca e cazul sa vad un film pe bune, din cel cu actori, regizor si asa mai departe. Pentru ca descarcasem de ieri -la sugestia cinefilului casei- "Monster's Ball", am purces la a-l viziona.
E un film greut, adica prezinta cateva scene mai dure, si cateva scene de sexualitate explicita (nu stiu daca asta e neaparat un lucru rau, dar in filmul asta nu prea pica bine).
Eu i-as dat nota 9.5, pentru ca am avut mai tot filmul un nod in gat, iar asta e de bine; pe IMDB are doar 7.2.

 R.F.: I've always believed that a portrait captures a person far better than a photograph. It truly takes a human being to really see a human being.



joi, 12 noiembrie 2009

ca la-nceput

Linkuri de întoarcere către această postare
picaturi din ce-am uitat
asezate liniar
si franturi din ce-ar mai fi
dispersate ordonat.

toate-au fost si ar mai fi
daca s-ar putea opri
din firescul neintrerupt
al gandurilor de-nceput

...din pacate au tacut

duminică, 8 noiembrie 2009

Mai stii...

Linkuri de întoarcere către această postare
Aş fi vrut să-ţi fac un cadou, dragă Gabriela. Un pupic pistositor. Bineînţeles că nu m-aş rezuma la unul singur, nu-mi mai scoate ochii. Câteodată poţi fi foarte cicălitoare, ştii? Însă sunt departe de tine, prea departe deocamdată. M-am gândit la un e-mail mai lung. Dar care ar fi farmecul? Cu scrisori nu mă încurc, mi-e frică de tanti J. Aşa că m-am gândit să-ţi fac un colaj, un slide-show mintal. Ceva de genul: mai ţii minte...
- când eram în Sighişoara şi coboram pe acel lung şir de trepte de lemn proaspăt umezit de ploaie? Eram în urma ta şi a Adrianei, dar instinctul matern mi-a spus că cu cât voi fi mai precaut la coborâre, cu atât se măresc şansele să cad. Faptul că v-am întrecut în fugă nu mi-a schimbat însă cu nimic destinul când picioarele au luat-o la sănătoasa pe orizontală, iar curu-mi a întânit o treaptă rece. Încercam din răsputeri să nu râd, să fiu cât mai serios pentru că îmi place la nebunie să te aud râzând cu gura până la urechi,
- faza cu căcămuţa? Pe asta o voi păstra mereu numai pentru noi pentru că şi acum îmi e ruşine de atrocitatea de care am fost în stare.
- în Parâng când am intrat în zăpadă până la brâu de nu mă mai puteam mişca pentru a-ţi lua un ţurţure imens? Sau când ai fost pilot, iar eu ţi-am fost copilot în nişte curse nebune într-o noapte frumoasă de an nou?
- când sforăiam foarte puternic şi te-am trezit, ai deschis un ochi cât să-ţi poţi orienta degetul către nara mea pe care o hărţuiai necontenit? Eu nu mai ştiu.
- când te-ai ridicat în picioare în pat pregătită să-ţi tragi cearceaful-mantie pe după umeri interpretându-l pe Batman, însă ai sfârşit în a da cu cana cu zaţ de cafea pe jos?
- când am cumparat Mc şi am fost în parc acolo lângă tine şi am stat de vorba o noapte intreagă, am bârfit pe toată lumea şi am râs?
- când am ieşit pe balcon şi tu te-ai dus la baie şi când te-ai întors te-ai pus în mijlocul holului refuzând să intri în dormitor până nu ţi-am răspuns?
- când am fost la nunta lui Mona şi am venit până acasă ca să luam plicul?
- când mergeam liniştiţi pe stradă şi m-ai întrebat dacă poţi să-mi tragi un cot în burtă?
- când m-ai întrebat dacă am trosnit?
- când nu ne-a deschis nenea de la otobuz uşa deşi l-am rugat frumos?
Şi sunt atâtea şi atâtea încât aş putea continua la nesfârşit. Ştii însă ce este cel mai ciudat? Că în tot acest timp nu-mi vine nicio amintire urâtă în minte. Îti dai seama câta postul vom scrie în vreo 30 de ani? Itţs gonna be focking huge. Până atunci, dragă Gabriela, îţi urez cei mai mulţi ani lângă mine şi nervi de oţel pentru că va trebui să mă suporţi până la capăt. Tot ce trebuie să ştii tu este că sunt aici for good. Te buiesc cel mai si cel mai mult.

18 Bill Withers - Just The Two Of Us
Asculta mai multe audio Muzica

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Love story

Linkuri de întoarcere către această postare
Mie...asa, personal, nu-mi plac filmele de dragoşti. Sau imi plac, dar cele nesiropoase. Nu imi plac chestiile siropoase in general. Savarinele in mod deosebit.
Imi place Eternal Sunshine of  the Spotless Mind.


Mult de tot!  Ala e un film de dragoste bun. Incepand cu miercuri imi mai place si (500) Days of Summer; nu la fel de mult ca Eternal Sunshine, dar imi place.

(500) Days of Summer e un un film simpatic foc. Daca in majoritatea filmelor este folosita perspectiva fetei, aici totul este privit din perspectiva lui. El este interpretat de Joseph Gordon-Levitt, care mi se pare ca seamana inspaimantator de mult cu Heath Ledger. Este al doilea film in care il vad si continua sa imi faca o impresie buna. Ea este Zooey Deschanel...neinspirat aleasa pentru filmul asta, cred eu; nu prea a reusit sa-mi transmita nimic. Dar, all in all, e un film fain care merita vazut.

Replica Favorita:









miercuri, 28 octombrie 2009

Pixar ruleaza fin

Linkuri de întoarcere către această postare
Am reusit sa vad celelalte 2 Ice Age...mai bine nu le mai vedeam. Daca primul Ice Age a fost simpatic,  Ice Age 3: Dawn of the Dinosaurs si  Ice Age2: The Meltdown  nu mi s-au mai parut amuzante; am vazut ca 3-ul are o nota mai mare decat 2-ul, dar nu inteleg de ce, pentru ca nu mi se pare mai bun, dimpotriva.  In afara de asta, inca de la Ice Age 1   nu mi-a placut veverita.

Am vazut insa si Monsters, Inc si Up si raman la parerea ca Disney si Pixar fac cele mai faine animatii; daca e sa amintesc si de Wall-E, I rest my case.
So...enjoy being up! :)
 

marți, 27 octombrie 2009

urmeaza statia Aiurea...ultima statie

Linkuri de întoarcere către această postare
Imi plac autobuzele care au un capat de linie circular...mi-ar placea sa aibe ambele capete de linie circulare dar nu se poate...e bine si cu unul. Privesc diversele situatii sau etape, la fel de circular. Exista o dubla posibilitate: fie privesti totul pornind de la un punct, pentru ca totul apoi cercurile concentrice sa ia forma unei tornade la capatul careia te dezintegrezi, fie invers: pornesti de la nemarginire, prin cercuri tot mai restranse pana ajungi un punct. Prin ochelarii mei colorati, eu privesc totul din prisma primei perspective. Asta a fost o lunga introducere pentru a spune ca eu ma aflu intre cercuri...nici nu s-a terminat cel mic, nici nu a inceput urmatorul mare. Si nu e bine. Tot facand echilibristica pe cercuri, simt nevoia permanenta de certitudini. Da, da. Oricat de utopic ar parea, asta e. Sunt unul dintre cei mai nesiguri oameni pe care ii cunosc. Nu am sa insir aici nesigurantele mele, ca nu vreau. E bine sa afisez o imagine de om curajos, asa am auzit. Insa trebuie sa gasesc, sa primesc certitudini. Altfel ajung ca acum: o semidepresiva care nu are habar de nimic. Ma simt ca un hamster intr-o rotita: alerg si nu se intampla nimic. Sunt uneori atat de obosita, incat cand ma culc, sper in mod stupid ca am sa ma trezesc si mainele o sa fie altfel.
Imi mai amintesc cateodata cati ani am si ma sperii. Ce ar trebui sa fac acum? Ce se presupune ca faci la 22 de ani? Pentru ca raspunsul meu e sa ma intorc la gradinita. Sau cumva, sa nu trebuiasca sa fac ceva...sa urmeze ceva presabilit. "Voi fi langa tine in fiecare noapte" si "pentru totdeauna" sunt certitudini pentru mine. Certitudini care ma fac sa fiu curajoasa si sa nu ma mai gandesc cu groaza la cum am sa ajung la cercul urmator.

Daca traseul autobuzului ar fi un cerc, n-ar trebui sa mai cobor niciunde.


BRAHMS-VALS
Asculta mai multe audio Muzica

vineri, 23 octombrie 2009

luni, 19 octombrie 2009

L'Ennemi public n°1

Linkuri de întoarcere către această postare
Stranger, stop and wish me well,
Just a prayer for my soul in Hell.
I was a good fellow, most people said,
Betrayed by a woman all dressed in red.


R.F. :
Melvin Purvis: What keeps you awake nights, Mr. Dillinger?
John Dillinger: Coffee.


Are 2:35 ore pe care nu le-am simtit. Eu nu ma dau in vant dupa filme cu bang-bang, good guy/bad guy, hotii si vardistii, etc. Trebuie sa am o anume stare sa ma uit la un astfel de film. Sunt treburi cu onoare, coduri nescrise, dedicare totala misiunii  care pentru noi femeile sunt un fel de OZN-uri. O sa vezi ca am dreptate daca te uiti la filmul asta. Cele mai mari oportuniste, tradatoare si...oricum vrei sa-i spui unui lucru de genul asta sunt femeile. Cu tot feminismul caracteristic, trebuie sa recunosc ca atunci cand vine vorba de a iesi dintr-o treaba urata, femeile tradeaza. Se cheama spirit de conservare. D-aia sunt mai multe femei decat barbatii si d-aia mor barbatii mai repede in filme, ca tin la coduri si onoare si etc. Dar am deviat urat de tot. Ziceam ca nu sunt un fan al unor filme de genul, insa asta mi-a atras atentia inca din vara de cand a aparut. In primul rand din cauza actorilor. Apoi, pentru ca ma intriga perioada asta a Americii, de la 1900 la 1960.
  Ce mi-a placut la film este ca reuseste sa te introduca in atmosfera lejer. Dillinger mi se pare un personaj bine conturat si jucat impecabil, genul de erou negativ pe care il iubesti si care speri sa scape in final, cu toate ca il vezi jefuind banci si ucigand. Un alt plus pe care il vad eu este filmarea cu hand-held camera, care face "WOW!" din scenele de actiune - creste adrenalina si realismul scenei instant. Va trebui sa mai vad cateva filme clasice "grele" de genul astuia pentru a putea face o comparatie buna, insa deocamdata mi s-a parut un film très bon.

sâmbătă, 17 octombrie 2009

Latest wish...

Linkuri de întoarcere către această postare
...sa vad toate cele 45 de filme (aparute deocamdata) in care joaca Johnny Depp.
Am vazut decat 6 pana acum...shame on me!

joi, 15 octombrie 2009

I'm Gonna Be 500 Miles

Linkuri de întoarcere către această postare
Replica favorita:
- You don't like raisins?
- Not really.
- Why?
- They used to be fat and juicy and now they're twisted. They had their lives stolen. Well, they taste sweet, but really they're just humiliated grapes. I can't say I am a big supporter of the raisin council.
- Did you see those, those raisins on TV? The ones that sing and dance and stuff?
- They scare me.
- Yeah me too
- It's sick. The commercial people they make them sing and dance so people will eat them.
- It's a shame about raisins.
- Cannibals.
- Yeah. Do you like avocados?
- They're a fruit you know.
-Ruthie, do you got any avocados?

E notat cu doar 6.9 pe IMDB si 72% pe Rotten Tomatoes insa eu i-as da 8. Pentru ca este jucat simpatic si dulce, ramai cu o stare de bine dupa ce l-ai vazut si...si...joaca Johnny Depp. El, filmul, este Benny and Joon.

elucubratii

Linkuri de întoarcere către această postare
Si vantul citeste cartile de pe strada

pe doua lazi si o bucata de scandura
stateau insirate cuvinte de vanzare
atunci cand stateam pe scarile reci asteptandu-te.
Mirosul de fum si chistoacele de pe jos
ma duceau cu gandul la focul despre care se spune ca arde mereu.
Focul care nu se stinge niciodata
stii...ca iubirea.
Imi placea sa stiu ca ajungi mai tarziu. Puteam urmari oamenii.
sa-ti pot povesti apoi istorii de viata intrezarite in cateva clipiri.
sau sa nu spun nimic. simt nevoia uneori de a nu spune nimic. de a nu-ti spune nimic, dar mai ales de a nu-mi spune ceva.

Acelasi drum, mereu. Am numarat. 259 de pasi.
drumurile duc intotdeauna acolo unde trebuie.

Imi placeau surprizele. Ca broscuta verde care se lipea de geam. Sau ciocolata pe care ai mancat-o tu.

Uneori nu ies din casa zile intregi. As putea sta chiar saptamani.
De pe balcon pot urmari oamenii. Imi imaginez unde merg, care este povestea lor si le promit ca intr-o zi am sa scriu o carte despre ei.

Mi-e atat de dor uneori incat raman tintuita locului.
Cateva minute bune se opreste totul in loc.

Cartile de pe strada stiu povesti multe. Sunt de vanzare. Cuvinte de vanzare, trec mii de pasi pe langa ele. Asteapta solemne degetele care o sa le mangaie si ochii care o sa le invie.

marți, 13 octombrie 2009

Not another fairytale

Linkuri de întoarcere către această postare

El laberinto del fauno sau Pan's Labyrinth l-am vazut in urma cu ceva vreme. Mi-am amintit azi de el si l-am revazut. M-a uimit la fel ca prima data.
Cam asa arata un film bun din perspectiva mea. Nici macar nu stiu daca basmul e metafora acelei perioade istorice sau perioada nu e decat un basm urat. Pentru ca filmul e un alt fel de basm...un basm negru. O fantezie de scenariu, jucat minunat, costume realiste, machiaj desavarsit, insa culorile si muzica fac totul; culorile poate un pic mai mult. Spania in 1944, cand deja F. Franco este conducator - si doar ramasite ale grupurilor de republicani mai duc ultima suflare a luptei - este decorul in care se petrece actiunea. Cum se vede aceasta realitate prin ochii Ofeliei, care este nevoita sa se mute alaturi de un tata vitreg comandant al lui Franco? Asemeni paginilor unui basm; o fantezie sangeroasa, tragica, presarata cu spiridusi, broscoi fermecati si fauni.

Replica favorita: ar fi, insa cum spaniola nu stiu si engleza nu i se potriveste, o tin prizoniera.

Ceva asemanator unui post-scriptum: Eu nu m-as uita la filmul asta daca nu mi-ar placea scenele sangeroase, directe si detaliate (nici nu-mi plac in mod deosebit, mai ales daca se face abuz nefondat de ele) si nici daca as avea privirea semi-ingusta, pentru ca s-ar putea sa nu inteleg nimic si nu e de dorit. E un film pe care sa il vezi cu mintea limpede, cu ochii larg deschisi si mai ales fara fairy-prejudecati.

marți, 6 octombrie 2009

everything is illuminated

Linkuri de întoarcere către această postare
Am vazut serile trecute doua filme simpatice tare. Amandoua sunt destul de scurte, insa binedispun instant.
"Everything is illuminated" mi-a placut in primul rand pentru ca seamana ca stil cu filmele lui Nemescu (nu am sa spun mai mult despre Cristian Nemescu pentru ca e un subiect care ma intristeaza grozav). E un film amuzant si usor pueril la primul contact. Daca Al Doilea Razboi Mondial, antisemitism, uciderea evrilor sunt teme tragice, acest film reuseste sa te pastreze senin pana la sfarsit.
Replica favorita: (de fapt sunt doua)
- I'm a vegetarian.
- You're a what?
- I don't eat meat.
- How can you not eat meat?
- I just don't.
- No meat?
- No meat.
- Steak?
- No...
- Chickens!
- No...
- And what about the sausage?
- No, no sausage, no meat!
- What is wrong with you?

- What is it?
- Soviets.
- What happened?
- ...Independence.



"Corps Bride" nu pot spune ca se apropie de "The Nightmare before Christmas", insa e in acelasi stil, care imi place enorm! Totusi, parca mai bine arata Nightmare before Christmas, cu toate ca e realizat cu 12 ani inainte. Ce nu mi-a placut la Corpse Bride este ca dureaza 76 de minute!!! Cum 76 de minute?!? Putin, putin de tot! Insa compenseaza cu doi actori pe care ii iubesc: Johnny Depp si Helena Bonham Carter (si pe care abia ii astept in Alice in Wonderland).
Replica favorita:
- Hildegard, what if Victor and I don't like each other?
- Hmpf! As if that has anything to do with marriage. Do you suppose your father and I "like" each other?
- Surely you must, a little.
- Of course not!

file not found! keep searching...

Linkuri de întoarcere către această postare
Viata mea este o cautare continua.Trebuie sa ma razbat, sa depun eforturi mari pentru a gasi...nu raspunsuri, nu eul interior, ci lucruri. Pentru orice lucru pe care il vreau din casa mea(de fapt nu a mea, ca daca ar fi a mea nu ar trebui sa o platesc) trebuie sa caut. Acelasi lucru mi se intampla si in casa mea din liceu. Da-i si cauta, si agitat-te. Exista si o explicatie: sunt un om dezordonat.

Povestea e in felul urmator: stiu cam pe unde ar trebui sa fie lucrul respectiv, insa lucrul e strengar tare si se ascunde. Serios. Eu stiu ca acolo l-am pus. Si daca nu mai e acolo, inseamna ca s-a ascuns. A fugit. Are chef de joaca. Eu, fireste, nu sunt in dispozitie de joaca atunci cand il caut.
Pasul 1: Incep cu calm - doar stiu unde e, l-am pus acolo - si nu dau de el. Mai rascolesc, ca doar nu a intrat in pamant. Nu. Oare sa-l fi pus in alta parte? Dar nu, stiu sigur, aici trebuie sa fie. Caut mai cu atentie, mai in profunzime, zic. Poate prima data, calma fiind, mi-a scapat ceva.
Pasul 2: Devin vag agitata. Caut mai cu "atentie". El, obiectul, s-a pitulit bine de tot. Rade probabil pe seama mea. La sfarsitul pasului 2, devin nervoasa.
Pasul 3: Ooook! Acum sunt de-a dreptul enervata, in criza de timp - aaa, am uitat sa spun ca atunci cand lucrurile au chef de joaca, eu sunt in mare graba. Boscorodesc, ba chiar urlu pe alocuri, incep sa cred ca sufar de ceva dezordini psihice: Ce naiba! doar stiu sigur, aici l-am pus!
Pasul 3, si ultimul, din fericire: obectului i se face mila de mine si iese din ascunzatoare. Era chiar aproape, pe cuvant! La-ndemana, as putea spune.

Am un respect deosebit pentru oamenii ordonati. Care, daca-i trezesti la 2 dimineata stiu unde e cd-ul cutare sau cartea cutare.
Cei care au tricourile puse pe culori si care la 2 dimineata, cu ochii inchisi si lumina stinsa iti pot aduce o bluza verde, ma sperie.
La mine nu merge. Nu sunt construita asa, nu pot si gata. Eu ma plictisesc, nu pot sa am pantalonii pusi in acelasi loc in dulap pentru 3 luni consecutiv, nu imi place sa stiu ca pot dimineata sa merg cu ochii inchisi si sa iau cana pentru cafea din acelasi loc juma de an.

Dar as vrea, din cand in cand, sa pot gasi mai usor lucrurile.

duminică, 4 octombrie 2009

Mini-balada de inceput de octombrie

Linkuri de întoarcere către această postare
Afara ploua linistit
Si s-a stricat centrala
In casa-i frig si-am amortit
Yoo-Hoo...a venit toamna!!!

sâmbătă, 3 octombrie 2009

P E R F E C T ! ! !

Linkuri de întoarcere către această postare
Perfect asa! Iubesc sambetele in genul celei de azi. E toamna si ploua si e frig. Nici platit n-ai iesi din casa. Bine. Nici platita n-as iesi din casa. Ma pot bucura insa de niste lucruri, mai mult decat as face-o in oricare alta zi. Pot sa pierd vremea in fata calculatorului cu o cafea caldaaa. Sa imi bucur ochii cu niste reviste glossy online, site-uri si alte treburi de la "ei", americanii. In zile de genul asteia sunt girly. Atat de girly cat pot eu, dar sunt. Nu. Nu imi vopsesc unghiile roz si nici nu incerc farduri. Dupa ce termin de uitat - in zile ca asta nici nu intru in depresii gen "mama care m-ai facut fara noroc in lume si m-ai nascut pe plaiul Mioritei" - imi place sa citesc ceva amuzant sau sa vad un film simpatic - usurel, fara psihologie si drama ca s-a dus la naiba starea de sambata ploioasa de toamna si nu asta e scopul. Daca si gatesc ceva bunut, sambata mea e...wow! perfecta. Da, da. Exista si perfectiune. Daca nu e, o fac eu.

Post-scriptum: hai sa mai copilarim! Unde ne grabim!?!

vineri, 2 octombrie 2009

Always+Tom & Jerry=Love...Love Plus?

Linkuri de întoarcere către această postare
Prolog: 50% din timpul meu petrecut la tv, care e oricum mic, este pentru desene animate.

Ca desenele animate nu mai sunt ce au fost odata e deja tautologic. Ca pe programele exclusiv cu desene sunt reclame e firesc - postul nu face acte caritabile. Ca reclamele sunt in buna parte la dulciuri e iar firesc - au nevoie si ei, stomatologii, de o paine. Ca exista si reclame la absorbante nu o pot intelege. Am presupus ca reclamele la Always sunt pentru adolescente. Ok, pai atunci de ce nu sunt si reclame la prezervative. Mi s-ar parea mai folositoare. Ar fi o ipocrizie sa credem ca adolescentele au nevoie de absorbante, dar adolescentii nu au nevoie de prezervative. In afara de asta, cati copii intre 12 si 16 ani mai formeaza publicul telespectator de CartoonNetwork sau DisneyChanel?

Epilog: nu am.

miercuri, 30 septembrie 2009

povesti de adormit copiii

Linkuri de întoarcere către această postare
Care e treaba cu sexualitatea? Poti, spre exemplu sa fii "sexoasa" si sa scrii carti de povesti? Din cauza ei, Madonnei, mi-a rasarit intrebarea asta in minte. Adica, femeia vinde o imagine sexy ca sa nu zic sexuala. Dincolo de muzica, care oricum mie imi pare pe plan secund, e cunoscuta pentru relatiile vaste, aleatorii si..complexe. Imaginea si stilul de viata sunt de diva sexy. Eu ma consider destul de open-minded, insa imaginea asta de scriitoare de basme - sau mamica - nu o pot asimila, integra sau macar alatura Madonnei.
Oameni multi-faţetaţi!

Gluma zilei: vreau bani!

marți, 29 septembrie 2009

Speechless...

Linkuri de întoarcere către această postare

Lamia

Linkuri de întoarcere către această postare
Duminica m-am speriat. Eu pe mine. Adica m-am uitat la un film sperios. Nici macar nu stiu de ce naiba ma uit la filme de groaza. Mai pe larg, cum sta treaba: incep sa ma uit. Cand incepe sa devina lucrurile serioase, dau mai incet sonorul. Cand deja debordeaza de seriozitate, incep sa inchid ochii. Cate 5-10 secunde. Mi-e frica, dar sunt si curioasa. Evident, ajung sa deschid ochii tocmai cand nu trebuie. Rezultat: ma sperii! Insa nu pot sa nu ma uit la filme horror. Duminica, deci, m-am speriat din nou.
Impricinatul cu sperietura este "Drag me to hell".
L-am vazut acasa, motiv pentru care nu am niciun fir de par alb...daca il vedeam la cinema, alta era situatia.




luni, 28 septembrie 2009

astazi, 28 septembrie 2009

Linkuri de întoarcere către această postare
Iar Google-ul de toate zilele e desenat frumos si daca tot scrie despre Confucius am gasit ceva simpatic:
"Trebuie să ştii să perseverezi pentru a ajunge la echilibru. Trebuie să fii echilibrat pentru a avea posibilitatea să examinezi cu calm şi limpezime. Trebuie să examinezi cu calm şi vedere clară pentru a ajunge la linişte, la încredere. Trebuie să fi obţinut liniştirea, încrederea, pentru a putea discerne esenţialul lucrurilor. Când se discerne esenţialul lucrurilor, se poate atinge scopul."

Acum, nu stiu nici daca a scris/spus Confucius ceva asemanator, nici nu pot spune ca gasesc nemapomenite citatele/maximele/aforismele in general, insa asta-mi pare...realist.
Pe langa asta, vreau sa plec si eu de pe continent. Adica, noua mea obsesie pe termen lung este sa plec din Europa. Vreau sa pun si eu gratiosu'-mi picior in Africa sau Asia sau America - de Nord, de Sud, conteaza prea putin. Daca ar fi sa aleg, as vrea in Asia. Sa ma teleporteze cineva acolo si sa pot sta cat vreau eu - adica mult, pentru ca am o lista considerabila de lucruri de vazut.
In alta ordine de idei(?!?), as vrea sa stiu cum sunt alese operele literare care ajung in manuale - algoritmul sau criteriul sau ce-o fi el. Pentru ca uitandu-ma in manualul de clasa a VIII-a de limba si literatura romana de la Humanitas, nu inteleg de ce au ales poezia Izvorul noptii a lui Blaga. Dintre toate, de ce asta? Pentru ca iertat fie-mi, nu pot spune ca e o poezie buna. Pentru ce au ei de studiat puteau alege o alta poezie. Bineinteles, cum eu nu sunt autor de manuale (nici nu ar fi un lucru bun sa fiu), stau si carcotesc pe blog. Totusi, in functie de ce criterii sunt alese operele literare din manuale?

Ce bine ca-i toamna!

sâmbătă, 8 august 2009

in sfarsit!

Linkuri de întoarcere către această postare
Adriana a reusit sa vada Le fabuleux destin d'Amelie Poulain (pe care l-a tot amanat, nici ea nu stie de ce). Adriana e fericita! ...si un pic marcata. Ii canta in cap "Comptine d'un Autre Eté" si nu-si poate scoate de pe retina culorile...wow! ce mai culori!

luni, 1 iunie 2009

Pin-up

Linkuri de întoarcere către această postare







Ca o adevarata obsedata de Marilyn Monroe si anii '20-'60, am bineinteles o slabiciune si fata de Pin-up.
Gil Elvgren (1914-1980) este "taticul" fetelor simpatice si zglobii, cel care a creeat nebunia Pin-up-ului.
Elvgren cauta modele cu o personalitate puternica, ce raspandeau vitalitate in jur. Alegea fete tinere, nou aparute in industria modelling-ului. Simtea ca idealul pin-up este o fata cu fata aratand de 15 ani si corpul uneia de 20...asa ca a combinat cele doua. Un model al lui Elvgren nu a fost niciodata reprezentat de o femeie fatala. Era mai degraba "the girl next door", ale carei farmece erau dezvaluite intr-o secunda, atunci cand este surprinsa intr-o situatie...jenanta. Se pare ca toate elementele inconjuratoare au conspirat ca ea sa ramana fara haine...de la plante care i se agata de picioare si pana la usa liftului, insa o adevarata pin-up stie intotdeauna sa iasa din astfel de situatii, cu zambetul pe buze.
Gil Elvgren si ale sale pin-up au avut un urias succes. A creeat reclame pentru Brown and Bigelow, Coca-Cola sau General Electric.

miercuri, 13 mai 2009

ce-mi trece prin minte

Linkuri de întoarcere către această postare
o mare de oameni necunoscuti
cateva acorduri perfecte
aer sarat sau dulce
un loc inalt de unde sa vad luminile orasului
20 de margarete
o poienita verde scaldata in razele Soarelui
un cremsnit
o carte care sa ma poarte departe
un kaleidoscoooop!!!
o plimbare cu bicicleta, oricand, oriunde (exceptie fac ploaia si traseele montane grave)
nopti albe in care sa VORBESC...si sa ascult (adica nopti de vorbit despre orice)
dulceata de nuci
arc din ala colorat, dar mare si simpatic, nu din asta chinezesc care se rupe instant
esarfe muuuulte si colorate
in afara de cele 20 de margarete, orice flori (exceptie fac cele din ghiveci si de la florarie)
baloane de sapun rezistente
cerul (zi, noapte, indiferent de zi, ora, anotimp)
versuri (de preferat albe)
filme pe care sa nu le vad singura (pentru ca nu prea reusesc sa ma uit la filme singura)
suc de portocale rosii
sa stiu multe, multe dar sa nu-mi creasCA CApul
O CASA PE PAMANT (americanesca - cu gradina cu flori si gazon si gard din ala mic si alb si balansoar si mansarda)
sa iubesc mereu, intotdeauna, pentru totdeauna, intens si simplu
dezordine...ordonata
somn putin insa fara oboseala aferenta

Pepsi

Linkuri de întoarcere către această postare
Tocmai când mă plângeam mai tare că au dat jos "balonul" Pepsi de la Colţea, am descoperit 2 lucruri: că balonul s-a mutat la TNB şi seria de spot-uri de la tv (foarte simpatică, de altminteri).







P.S.: Nu am mai băut Pepsi de peste 1 lună, dar sunt cu sufletul alături de el! :D

marți, 12 mai 2009

Ufff!!!

Linkuri de întoarcere către această postare
Cald! Prea cald! Când eram eu mai mică (am descoperit zilele astea ca nu stiu nici măcar câţi ani am - m-a întrebat cineva şi a trebuit să mă gândesc cand sunt născută -) nu era aşa cald. Adică era aşa cald, dar în iulie, la amiază. Nu-mi place! Asta e luna MEA! Când e frumos afară, nici prea cald-nici prea frig, când sunt flori şi verde mult şi corcoduşe acreeee şi buneeee şi cireşe şi mai bune. Acum...e cald afară, diminuează parfumul salcâmului :(
E prea frig dimineaţa, cireşele sunt puţine că au îngheţat :(
Din nou e prea cald şi florile azi sunt şi mâine ioc! :(

Cel puţin, corcoduşele încă sunt acreeee! Şi am un iris mov în cameră. Şi dimineaţa pe la 6, parfumul salcâmului e pretutindeni!

vineri, 8 mai 2009

animate desene

Linkuri de întoarcere către această postare
Un quiz mic si nevinovat (ce personaj din Sailor Moon esti?) + un somn de o zi intreaga = un vis animat. Bonus, sunt in sezonul amintirilor.
Rezulta cam asa:




miercuri, 6 mai 2009

telecinemateca

Linkuri de întoarcere către această postare
Remember, remember, the Fifth of November...de fapt, doar prima parte, cea cu amintitul; cu toate ca poate nici amintirea nu e asa clara.
Doar ca am dat peste asta intamplator, si am realizat ca imi provoaca un sentiment de familiar demult trecut.

luni, 27 aprilie 2009

Linkuri de întoarcere către această postare
Nevoia de perfecţiune
naşte mici demoni transLucizi
ce joacă ping pong pe stradă
îi recunoşti după chipiul verde.


Nevoia de bine
naşte foamea de firesc
ce se hrăneşte cu dorinţele şi gândurile
trecătorilor de pe strada cu demoni.


Nevoia de iubire
naşte minciuni strălucitoare şi călduţe
se umplu străzile, plămânii, ochii cu ele

Toate din nevoia de a fi.

vineri, 10 aprilie 2009

Question

Linkuri de întoarcere către această postare


Love, a question
has destroyed you.

I have come back to you
from thorny uncertainty.

I want you straight as
the sword or the road.

But you insist
on keeping a nook
of shadow that I do not want.

My love,
understand me,
I love all of you,
from eyes to feet, to toenails,
inside,
all the brightness, which you kept.

It is I, my love,
who knocks at your door.
It is not the ghost, it is not
the one who once stopped
at your window.
I knock down the door:
I enter your life:
I come to live in your soul:
you cannot cope with me.

You must open door to door,
you must obey me,
you must open your eyes
so that I may search in them,
you must see how I walk
with heavy steps
along all the roads
that, blind, were waiting for me.

Do not fear,
I am yours,
but
I am not the passenger or the beggar,
I am your master,
the one you were waiting for,
and now I enter
your life,
no more to leave it,
love, love, love,
but to stay.


Pablo Neruda

duminică, 22 martie 2009

Nice day, today

Linkuri de întoarcere către această postare
Prima idee-amintire pe ziua de azi care este, a fost scena mea preferata din "Morometii" lui Preda...Marin Preda. Scena care este ea, cea cu femeile din cimitir, dis-de-dimineata. In afara faptului ca imi place romanul ca tot (ca doar ma regasesc in el si imi mai linisteste din dorinta de a sti cum erau ei, cei de atunci), scena amintita m-a marcat serios; poate pentru ca vazuta pe viu o asa imagine nu are cum sa te paraseasca. Da, e duminica dimineata, e zi de happiness, nici nu o vreau altfel. Doar ca in linistea de dimineata, cea mai curata si frumoasa liniste posibila, racoroasa dar blanda, ca cea de azi, am regasit simplitatea si puritatea din urma cu 80-90 de ani. Am vrut sa ma opresc cu gandul aici, pentru ca daca am sa incep sa ma gandesc la atatea alte schimbari, s-a dus startul tonic si fericit al zilei. Tragand o concluzie mititica: e o zi frumoasa de tot aici la mine, cu copacei gata-gata sa se imbrace in verdeeee!!! si toate celelalte minuni ale iubitei primaveri.

Ceva pentru a incepe ziua bine:

sâmbătă, 21 martie 2009

and the Oscar goes to...

Linkuri de întoarcere către această postare
Peste toate aprobarile si dezaprobarile la adresa lui, trecand de faptul ca indienii se considera nedreptatiti de film (nu stiu de ce, ca doar aia e realitatea lor) si restul lumii vrea brusc sa mearga in India, pentru mine filmul este de trecut in categoria "de vazut, neaparat".
Stiu ca acum o sa intru in contradictie cu tine, dar chiar imi pare "de acolo" muzica; e de dat din maini!
Parerea mea umila, de neavizata, e ca isi merita cel putin cinci din cele opt oscarele.
Si pentru ca sunt un pic obsedata in ultima vreme:


luni, 16 februarie 2009

Ia te uita, Pamantul se roteste invers!

Linkuri de întoarcere către această postare

Zbang! Una bucata lovitura in tampla drepta, cu rezonanta in stanga.
De unde vin ideile, dragul mosului? Am impresia ca sunt pe toate drumurile, ca prea le gaseste toata lumea, le masacreaza, diseca si apoi le arunca in ochii mei. Ca sa nu mai spun ca ma dor si ochii. Deja nu mai e amuzant, o sa intocmim o lume a ciudatilor cu idei fantastice, cu mici irizatii de pseudo-something, pseudo-smart, lacrimogene si saruri de greata. Incep sa cred tot mai puternic in zombie...nu gen The Cranberries, ci mai degraba Tutankamon reloaded. Adica, din cate stiu eu suntem in 2009...DUPA HRISTOS! Hai sa ne intergram putin...stiu ca poate e greu, nici mie nu-mi iese, dar macar incercam. Tot ce se poate sa fiu eu extremista si limitata...sau ignoranta(asa am fost caracterizata, eu ma simt destul de bine cu mine) dar...dar...pentru ce toata nebunia? Toti putem. Sau cel putin, oricine cu un punctaj mediu de IQ si ceva literatura la activ. Lucruri marunte, banale, transpuse in cuvinte mult prea incarcate, fardate prea strident. Gandurile tale in cuvintele altcuiva. E un aspect care ma amuza intotdeauna: femeile cu masti. La propriu. Femeia pe care nefardata o recunosti cu greu. Cam asa e si cu scrisul. Se presupune ca te reprezinta; daca il duci la salon de infrumusetare, nu mai e tu si tu nu mai esti el. Dar apoi, poate nici nu vrei sa fie tu, poate vrei doar sa-l faci sa fie frumos ca tu sa fii el(el, cuvantul).
Si atunci, am scris degeaba aici, pentru ca o sa fii acel cuvant frumos doar pe hartie.

miercuri, 4 februarie 2009

2

Linkuri de întoarcere către această postare
Draga jurnalule,
Sunt fericita! Am primi azi primii ghiocei din acest an. Sunt pe cat de fericita ca sunt ai mei, pe cat sunt de fericita ca nu mi i-am auto-cumparat eu(licenta de autor).
In afara de asta, sunt impotriva florariilor. Atatea flori ucise, cand ar fi putut trai fericite in pamantul lor si noi le-am fi putut admira de acolo. Sau poate ca mor si ele fericite, in mana unor indragostiti. Hmm...ar trebui, intr-o zi, sa intreb o floare cum se simte. Dar sa revin la ghioceii mei. Seamana cu bebelusii. Doar ca, spre deosebire de bebelusi, ghioceii miros amarui. Aproape imperceptibil. Sunt niste flori care ma surprind intotdeauna. Atat de mici, fragile, cu parfum subtil si totusi atat de fermecatoare. Pur si simplu nu pot sa nu zambesc cand vad un ghiocel.
...si va veni primavara!! Hmm! Primavara, iubita de ea...multe, multe flori, si verde, verde, mult verde...si oamenii zambeeeeesc. E un lucru care se intampla mult prea rar, acel ceva de frumos si energic si nou al primaverii...sau poate am eu o optica subiectiva...am Ochelari de Primavara. Cred ca astept primavara cu o nerabdare mai mare decat il astept pe Mos Craciun.
Da! Cu siguranta azi a fost o zi frumoasa.

Papusi

Linkuri de întoarcere către această postare
Sunt strazi pline de zambete, si ochi, brate si buze
Ce se ofera lumii, in fiecare zi
In fiecare zi mai pline, mai gri,sau mai ploioase, mai albastre
Aceeasi pasi, aceleasi maini, priviri si glasuri
Pe unicul asfalt, al unicelor zile din viata unicata
Ne tragem lent de ate, papusi elaborate
Si ne lovim in treacat
De maini, si ochi si buze...dar trecem mai departe
Nu este viata teatrul, nici noi actori, eroi
Suntem doar mici papusi,elaborate,
Cu pasi marunti, greoi
Batandu-ne cu vantul
Pe-asfaltul de noroi.

luni, 2 februarie 2009

1

Linkuri de întoarcere către această postare
Draga jurnalule,
Vecinii mei de vis-a-vis sunt artisti plastici: si-au colorat balconul, un soi de graffiti, simpatic si tare reusit. Mai am niste vecini care inca au casa imbracata de sarbatoare, Mr Toujours Vert e inca la loc de cinste, impodobit si stralucitor. Am observat ca am ratacit cartea mea de capatai: "Maretia frigului" a dragului de Nichita; voi porni in misiune de cautare.
Am fost pana afara, unde e un ger amar, cumplit si mi-au inghetat cele doua degete mari ale celor doua maini disponibile ce le posed; celelalte opt(8) degete au caciulita. E inca noroi si urat si oamenii sunt mai gri decat in zilele cu soare.
Am pe pat un curs care asteapta rabdator, si bine face. Ii mai arunc cate o privire aparent neutra, insa cu un subtext destul de greu de reprodus. Mi s-a racit cafeaua, s-a oprit si "Flautul Fermecat". Am citit pe blogul Adrianei cum e cu "a darui", din punctul ei de vedere.
Tare as vrea sa am niste acuarele acum. Tot zic de ceva vreme sa-mi cumpar unele...si eventual niste pensule :). Nu ca as avea talent! Din pacate, sunt inzestrata cu doua maini stanga, eu fiind dreptace. Dar asa, de amorul artei, as vrea sa ma joc cu ceva culoare...
Mi-am ratat portia de desene animate pe ziua de azi, e cazul sa iau masuri.
Ramai cu bine, jurnal drag...ne "citim" curand.

luni, 26 ianuarie 2009

"Nu mai pâlpâie nici o pasăre, nici o stea/ Cerul a obosit deasupra ta."

Linkuri de întoarcere către această postare


Din cateva flori si un zambet larg am sa construiesc vreo cateva zile. Mai pun apoi frunze si aripi de ingeri si ceva note muzicale, bine alese si frumos asezate. Realitate muta, cercetatoare, sfidatoare. Nu mai exista imbratisari, cineva le-a ratacit printre firele de iarba. Acuarele, panze prea pline. File prea incarcate, ultimele cuvinte ingramadite, restul nu mai au loc. Vorbim. Nici acum cuvintele nu au loc, e prea plin de ele. Tacere. Sa mai constriuesc cateva zile. Picaturi de ploaie si cai inaripati, baloane de sapun si o luna plina. Pasi mult prea mici, raman mereu in urma. Incerc sa-ti explic, incerci sa ma convingi. Nu stii ce sa faci, cand de fapt, tocmai asta trebuia, sa nu faci nimic. Incerc sa ma conving ca era inevitabil, ca asa e mai bine (nu stiu pentru cine, e un argument prost), incerci sa-ti explici ca esti departe de orice intentie rea. Iti pasa sau nu, imi pare rau sau nu, oricum nu se vede. Alegerea a fost facuta demult, e un gand care mi-a devenit familiar. Poate data viitoare va fi mai bine.

marți, 20 ianuarie 2009

Absolute freedom

Linkuri de întoarcere către această postare
"If we admit that human life can be ruled by reason, then all possibility of life is destroyed."



"The freedom and simple beauty is too good to pass up... "



"-I'm gonna be all the way out there, all the way fucking out there. Just on my own. You know, no fucking watch, no map, no axe, no nothing. No nothing. Just be out there. Just be out there in it. You know, big mountains, rivers, sky, game. Just be out there in it, you know?
-What are you doing when we're there?
-You're just living. You're just there, in that moment, in that special place and time."



There is a pleasure in the pathless woods; / There is a rapture on the lonely shore; / There is society, where none intrudes, / By the deep sea, and music in its roar; / I love not man the less, but Nature more... / - Lord Byron

duminică, 4 ianuarie 2009

nu stiu...pai nu stiu...cred ca...nu stiu!!!

Linkuri de întoarcere către această postare
Decoloreaza-te...desira-te! Alearga, poate prinzi nemarginirea, numai fa ceva si dispari din peisaj. Cat la suta din tine e apa de ploaie? Sa zicem cam..85,7%? Prea putin? Nu-i nimic, asa sunt eu, optimista la inceput de an.
Exprimarea libera e trecuta in Constitutie, dar prea multa libertate in exprimare oboseste auditoriul.
Multi dintre noi sunt polivalenti, sau in descoperire de noi valente, altii isi consolideaza valorile existente. E bine sa fii constient de propria forta, sa ai incredere in tine. E la fel de bine sa realizezi cand exagerezi. Stii cand exagerezi? Cand e o discrepanta flagranta intre tine cel care esti si tine cel ce il prezinti.
Un nou an, un nou inceput...o noua minciunica. Ia aminte de la Pinocchio! Haide sa o luam logic si realist: timpul e creatia omului, el a stabilit ca anul e an si cate zile aferente are, el a masurat orele unei zile asa; nu e nimic mistic in asta. Nu o sa se intample nimic dupa cele 365/366 de zile. Niciun nou inceput, nimic. Crede-ma pe cuvant! Ziua aia 1 care e a Noului Val, nu e decat a 366/367-a din anul trecut. Acelasi tu, aceeasi oameni in jurul tau, acelasi trecut...ce sa mai, cam tot ce a fost si pana acum. Ca se intampla diverse in "noul an" e pentru ca, nu-i asa, asta e mersul lucrurilor. Nu pentru ca Adriana si-a pus o mega dorinta la 24.00 in data de 1 ianuarie. Va spun sigur ca daca Adriana si-ar fi pus o dorinta pe...4 iunie sa zicem, si ar fi crezut in ea si ar fi luptat pentru ea s-ar fi materializat, poate mai degraba decat cea de pe 1 ianuarie.
Nici macar ipocrizie nu pot spune ca e. Nu stiu ce e. Pana acum nu am privit sarbatorile de iarna decat ca pe o ocazie potrivita de a fi impreuna. Sa ma gandesc doar la mine si la ai mei. Sa simt asa cum trebuie sarbatoarea(ca doar d-aia a facut-o Biserica). Ca pentru altele, calendarul crestin ortodox are o sarbatorica numita Iarta-ma!
Nu am sa ma simt mai luminata, mai curata, mai pacificata(da da, e inventie cuvantul), cu toate ca asa am citit in mesajele primite; ca sa fiu zmeul-zmeilor, fericirea si luminata luminatilor dintre fericiti.
Majoritatea lucrurilor trebuie facute la timpul lor. Daca, din diverse motive ai omis, amanat, uitat sa faci ceva, trebuie sa te astepti la o reactie negativa sau la nicio reactie, pentru ca, nu-i asa, ce pentru noi e momentul potrivit, pentru celalalt tocmai a fost.
Romanul s-a nascut...muzical, si in muzicalitatea sufletului sau liric, face din realitate un decor cartonat, induiosator de absurd, oniric.
Oh my darling...oh my darling Clementineeee!!!!