miercuri, 30 iunie 2010

Just like a...gummy bear!

Am intreprins acum 2,5 minute o numaratoare si am ajuns la concluzia ca sunt ceva oameni care nu ma plac (+ altii de care nu stiu eu). Si m-am intrebat de ce.
Mi s-a spus ani la rand ca sunt un om bun, doar n-am sa renunt acum la idee. Si-apoi, parol, daca-ajungi sa ma cunosti, sunt chiar simpatica! Poti sa ma suni in miez de noapte, si am sa fiu langa tine, sa-mi plangi pe umar - asta daca printr-o minune voi auzi telefonul. Vorbesc mult, asa ca, daca ai nevoie de un aparat de radio eco, poti apela cu incredere. Imi plac berea, pescuitul si masinile sau cumparaturile si barfele, asa ca, nu conteaza sexul, poti apela - cum altfel?! - cu incredere. Stiu cate putin din toate, asa ca putem purta conversatii pe marginea a diverse subiecte. Atat timp cat nu ajungem la sentimetalisme, tradari, posesivitati, sunt, cum spuneam si mai sus, simpatica. Am, fireste, si defecte, ca orice obiect de uz casnic, dar sunt scrise cu litere mici, undeva in josul paginii, doar n-am sa le scriu eu aici cu CAPS LOCK!!!
Asadar, sunt gri, ca voi toti de altfel (exceptand oamenii negri).Cum de sunt oamenii care nu ma plac? Ma intristeaza acest aspect al vietii si as vrea sa-l remediez prin aproape orice mijloace!

luni, 21 iunie 2010

5 la 1 leu

Mi-a aratat fratele meu ieri o melodie amuzanta tare (imi pare mie):

Asculta mai multe audio Muzica

Plecand de la melodia asta, ma gandeam sa fac o propunere managerilor de mall: sa mai faca un etaj, cu paturi. Da, da! D-alea de dormi in ele. Pentru ca au dreptate mare oamenii astia cu melodia lor; chiar sunt...fiinte, care nu pot fara mall. La noi mall-ul e o institutie! Nu esti acolo, nu existi! Ce sa faci in serile din saptamana, dar mai ales, ce sa faci in weekend, daca nu sa mergi in mall? Foloseste la orice mall-ul asta: de la a te afisa, a shoppingui, a agata, a fi cool, insa totul, impetuos necesar, sa fie opulent, grandios!
Nu pot sa

duminică, 20 iunie 2010

Vrem un domeniu .info moc(h)a

Din click in click, am ajuns aici si am zis sa-mi incerc noroacele. Prin urmare,

luni, 14 iunie 2010

V-as mitralia pe toti si nu m-ati prinde!!!

Linkuri de întoarcere către această postare
Persoanele: 2 fete de sedeau pe iarba, un martafoi cu uniforma cacanie si pulan - organ de paza a parcului, ma-ntelegi -, alti 2 martafoi (care pe langa uniforma si bat d-ala, mai aveau si burti in dotare).
ele pe iarba, vine primul martafoi

vineri, 4 iunie 2010

Linkuri de întoarcere către această postare
E bine asa,am mai invatat si azi ceva. Incet, incet, dau de capatul firului gandurilor.


Asculta mai multe audio Muzica

marți, 1 iunie 2010

aluviuni nocturne ale psihicului

Linkuri de întoarcere către această postare
Mi-am dorit de atatea ori sa uit atatea zile, feţe, minute de agonie, incat acum imi e frica sa nu uit totul. Mi-e frica sa nu ma trezesc intr-o zi si sa nu mai stiu. Ea, uitarea, vine atunci cand vrea. Niciodata cand o astepti, niciodata cand o doresti cu disperare...asemeni linistii, asemeni iubirii.

Viata trece repede. Mie propozitia asta nu-mi place. N-as putea spune exact de ce. E ceva in alaturarea vietii cu trecerea, care nu mi se pare la locul lui.Si-apoi, cine stabileste daca noi trecem prin viata sau viata prin noi?

Simt ca te cunosc, uneori. Imi furi ceritudinea cu siguranta celui care-si schimba chipul mereu. Si-apoi esti nou, din nou, un mic om nascut din ou.

Se alungeste lenesa pe perna mea, umbra chipului tau, pictura de ulei pe panza. E inabusitor, e cald cumplit. Se preling culorile tale, pe pleoapele mele, pe fata mea. Te inspir, te integrez mie, cea care mereu zbor si uit sa ma intorc. Te iau cu mine, acolo unde culorile ating lumina.

E rece si trist aici, la voi. Mi se spusese altfel. Ca voi stiti sa imbratisati cald, sa sarutati luminos, sa iubiti irational. Dar e rece, intuneric si atat de rational aici la voi. Ati ars zborul, i-ati vanturat cenusa si ati ramas goi.

Linistea se afla in imbratisarea cea mai lunga, inclestare de viata si de moarte, in care te prind pentru a nu-ti mai da vreodata drumul.

Sunt secrete pe care le tin atat de adanc inchise, inca si mie imi e greu sa ajung la ele. Iar cand ajung, rabufnesc cu asemenea forta incat sunt tintuita locului zile intregi fara sa stiu daca am sa mai pot respira normal. E un eu de care imi e asa de frica, incat l-am condamndat la inchisoare pe viata. Sta in aceeasi celula cu secretele, in intuneric, nemeritat poate.