duminică, 19 decembrie 2010

Christmas made in China

Cate prostioareeee!!! Chinezii astia ne-au furat si Craciunul. Cate plasticarii si sclipicele!
Ma gandesc totusi ca cineva le cumpara. Si ma mai gandesc, de ce naiba sa cumperi un rahatel de 3 sau 5 sau 10 lei, urat si nefolositor!?! Ce mai cadou minunat!
Si nu, nu e vorba de puterea de cumparare. E altceva; ceva ce incepe cu P... :-> (ca sa fiu amabila, am sa-i spun doar prost gust).

vineri, 10 decembrie 2010

9C4

Care speed, ce meth?!?
Incearca noul si imbunatatitul 9C4*!
O sa te rosotogolesti, sari, topai, mai ceva ca mingea de ping-pong!




*Disclaimer: 9C4 este o mostra de ness.

joi, 9 decembrie 2010

dorinte, dorinte

Daca inchizi ochii, strangii pumnii si iti repeti de 123...000 de ori in gand: imi doresc sa ajung acasa si sa impodobesc bradutul si de 24 decembrie asta! imi doresc sa ajung acasa si sa impodobesc bradutul si de 24 decembrie asta! se prea poate sa fie asa, pana la urma. Sa ma bucur, deci!

Pentru urechi (si nu numai ???):
THE DOORS - L.A. WOMAN
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

miercuri, 8 decembrie 2010

Dimineata

In incercarea de a gasi partile pozitive ale trezitului de dimineata (care or fi si alea), am gasit astazi unul: rasaritul soarelui intr-o zi de decembrie senina e absolut minunat. Imi pare rau ca nu am avut obiectul sa si fotografiez, insa pe cuvant de cercetas, era chiar superb.
Si cam atat...in rest, e un total supliciu sa ma trezesc dimineata!!!
Simply Red - Sunrise
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Si afara ploua, ploua...

Stiti ceva, voi, oamenii de stiinta...N-ATI FACUT NIMIC!!! Uite maine imbatranesc si nici pana acum nu se aude nimic cu masina aia a timpului. Ce mare lucru era sa fug si eu vreo 2-3 ani prin '20 - '30, vreo 3-4 ani prin '50- '60?!?
Iar ploaia asta nu ma ajuta cu nimic, parol!


miercuri, 17 noiembrie 2010

Locul unde imparatul merge pe jos

Am sa incep un monolog cu accente...scabroase (depinde de optica, eu zic ca daca n-ai dioptria mare, e ceva normal) despre toaleta, wc, closet, privata. Sunt oameni care petrec muuuult timp acolo, dupa posibilitati, conform reclamei:
Sunt oameni care citesc, fac integrame, fumeaza, etc, etc. Unde vreau sa ajung: mie imi plac wc-urile din baruri, cluburi, etc. Unele dintre cele mai amuzante chestii le poti citi pe peretii toaletei, pe usa toaletei, practic orice locusor din minunatul loc pe care se poate scrie.
Ar fi chiar interesant de facut o cercetare - sociologica, altfel cum? - despre simbolistica mesajelor din buda.
Asta seara am vazut o treaba amuzanta (unde altundeva decat
intr-o buda) si am zis sa impartasesc:

luni, 18 octombrie 2010

pescarus nu mai ai aripioareee

Am vazut astazi un pescarus sub un cer innorat, lasandu-se purtat de curenti si m-a fulgerat (nu pescarusul si nici norii): domnule, ce va sa zica sa fii si budist ! Ce-i drept, la ei tintesti tocmai spre a nu degenera in vreo alta vietate decat om.  As vrea sa fiu si budist(a?), da’ invers. Sa ajung ca in viata viitoare sa fiu pescarus dom’le! Sa stau asa toata ziulica si sa ma falfai prin vazduh. Si pescarusii iubesc, se inmultesc, traiesc. De unde stiti voi ca nu ? Poate iubesc si ei...in felul lor pasaresc asa. Si poate gandesc si ei, si au idei.

 Astazi chiar mi-am dorit mult de tot sa fiu si eu pescarusul hoinar. Doar azi...macar azi...

Ma gandesc tot mai serios la teleportare...

Soferii de microbuz au multi prieteni.Dar multi tare. Cam cat populatia San Marino sau Vatican sau Monaco...la un loc. Altfel nu-mi explic de ce 90% dintre soferi vorbesc la telefon in timp ce conduc, 99% din drum.
Dragi soferi, va rog sa va sunati nevasta, catelul, seful, etc, in timpul liber; nu pe banii si viata mea! Sau schimbati-va profesia si deveniti centralisti.

Multi oameni, odata ce s-au asezat pe un scaun intr-un mijloc de transport, sufera o mutatie genetica ciudata si raman lipiti acolo.Poate veni apocalipsa, se poate ridica Hitler din mormant, odata ce si-au asezat posteriorul pe un scaun, d-apoi, acolo raman fixati, mai ceva decat autocolantul pe geam. Mai ales daca e vorba de vreun drum mai lung, de peste 10 km...daca ai norocul de a prinde loc pe scaun, nu te mai ridici si pace. Chiar daca langa tine sunt femei insarcinate (e treaba lor, ca doar nu te le-ai insarcinat), sau batranici (eu ca sociolog ar trebui sa spun femei varstnice ;;) ) ce abia isi mai duc zilele, cu atat mai putin un drum in picioare intr-un microbuz minuscul si plin pana la refuz.

Am reale dificultati in a-i intelege pe cei care in vesnicul RATB se aseaza pe locul de la margine cand sunt doua scaune alaturate libere. De ce esti marlan/marlanca si nu te asezi la geam?!? Ti-ar fi si tie mai usor, nu te-ar mai ridica nimeni pentru a putea ajunge la locul liber de langa tine si ai evita si un gand "de bine" de la mine. Totusi, care e logica? De ce, daca sunt doua locuri libere, tu alegi sa te asezi la margine, cand stii foarte bine ca cineva o sa te roage sa te ridici (de doua ori chiar, daca ai norocul sa coboare inaintea ta)?!?

sâmbătă, 11 septembrie 2010

Zic si eu...

Viata e buna atat timp cat o traiesti! Tot ce se poate sa fie buna si dupa, dar pana la proba contrarie, e mai bine sa o exploatez, folosesc, profit, fac uz de asta pe care o tin acum in maini.
Zic si eu...

Vezi mai multe video din Muzica

miercuri, 8 septembrie 2010

Sfatul zilei, lunii, vietii

Mananca fructe si legume! Fa sport! Fii cretin de optimist, imbecil de vesel! Nu te lasa afectat de nimic!
Cu orice risc: NU TE IMBOLNAVI! Ca pentru o durere de cap prelungita, am scos scurt din buzunar, in mai putin de 2 ore, 100 de lei (i-am impartit in mod egal: 50 la medic si 50 pentru pastilele). Stii, pastilele astea sunt scumpe rau!!! Aspirina sa traiasca!
Asa ca, mananca amaratul ala de mar, lasa liftul si eventual prizeaza ceva pentru veselie, si nici prin cap sa-ti treaca sa te imbolnavesti!

marți, 7 septembrie 2010

joi, 26 august 2010

SIX FEET UNDER

M-am gandit sa scriu ceea ce se cheama o recenzie pentru serialul asta, dar cum nu cred ca ma pricep, am sa fur de pe youtube cateva video-uri, in ideea ca: daca prind "reclamele" astea, o sa prinda si filmul. Informatii mai multe sunt aici si aici.
Este unul dintre cele mai bune seriale pe care le-am vazut si il recomand cu multa raceala - ca-i destul de cald afara - . E greu de ignorat, greu de digerat si impecabil realizat. E un serial care depaseste mult ceea ce general intelegem printr-un serial, de un comic atat de fin si de negru, de un realism atat de netrucat si sincer, incat o sa-mi fie foarte greu sa stiu ca nu am sa mai pot deschide BsPlayer-ul si sa vad ce mai fac Claire, sau David, sau Ruth. E imposibil sa nu indragesti personajele. Mi se pare imposibil sa nu ramai uneori pe ganduri si sa realizezi cat de imprevizibila si incontrolabila e viata, cat de mult incercam sa o facem normala, cat de tare incercam in permanenta sa ne raliem la standarde tot de noi create si cat de multe ciudatenii si nevroze si psihoze incercam sa ascundem, sa vindecam.



Bonus:


sâmbătă, 14 august 2010

Let it burn!

O gramada de lucruri vechi, pe care le-ai strans voit sau nu de-a lungul anilor. Lucruri ce poarta inlauntrul lor amintiri, ce sunt ele insele amintiri, pe care le imputernicim noi cu amintiri. Lucruri care iti provoaca rau fizic, care iti intind nervii la maxim. Lucruri pe care ai prefera sa nu le mai vezi nicicand.
O gramada de lucruri ce le-ai adunat laolalta. Priveste-le pentru ultima data. Stropeste-le cu benzina si elibereaza-le cu un chibrit aprins. Lasa-le sa arda si priveste atent cum ard, lasa-le sa te paraseasca, da-le voie sa plece, elibereaza.
...pentru ca uitarea face bine, vindeca, pune piatra de hotar.

miercuri, 4 august 2010

Fiind copil, poteci cutreieram

Pentru a nu o lua razna, aici in inima Baraganului, unde e cald de se topesc pietrele si nici o boare nu apare, imi gasesc diverse activitati. Mi-am dat seama ca nimic nu s-a schimbat fata de acum 8-10 ani. Mai exact, si atunci tot citind, scriind si calare pe bicicleta imi treceau verile.
Pentru atunci cand simt ca pierd controlul si cei doi oameni ce au casa in capul meu nu se mai inteleg, am o metoda de eliberare nemaipomenita. Ma ia bicicleta-n spate si mergem sa cutreieram campurile inverzite. In primul rand ca pot urla cat ma tin plamanii, nu m-aud decat iepurii, si in al doilea rand sunt cateva mini-dealuri de unde plonjez, fara a ma atinge de frane (m-am tot gandit cum ca am sa-mi rup gatul intr-o zi, pentru ca abia reusesc sa tin vreo directie, dar merita). Siiii...bonus, prind intotdeauna apusuri dintre cele mai sclipitoare; miroase intotdeauna amarui, a verde si a flori neimblanzite si sunt intotdeauna gaze si pasari melodioase.
Sunt lucrusoarele mele de suflet, mereu la indemana, asa cum sunt pretutindeni; asa cum ar trebui sa avem toti, mici locuri de refugiu, frumoase prin ele insele.
Pentru ca tot am vorbit de frumos, asta este pentru mine frumusetea perfecta, in putinele dati cand atinge certitudinea:
 
Asculta mai multe audio Muzica

duminică, 1 august 2010

1

E un film (opera de arta l-as numi eu) pe care l-am vazut o singura data, acum vreo doua veri, dar pe care mi l-am derulat in minte de nenumarate ori, incat si acum pot vedea cu claritate imagini. E un film caruia nu i-as putea gasi niciodata vreun minus. E ca si cum ai avea o lupa mare prin care nu vezi, ci simti.

sâmbătă, 31 iulie 2010

Bucurii

Ma uitam acum ceva vreme la un documentar cu cele mai trecatoare bucurii. Erau acolo, printre altele, baloanele de sapun, castelele de nisip.  Mi-a dat de gandit, in legatura cu bucuriile si de ce tot spunem ca sunt trecatoare si de ce le tot deplangem. Nu ma gandisem pana atunci la bucuriile mele trecatoare, pentru ca mi se pare din start nepotrivit. Eu le numesc mici bucurii mari. Nici nu cred ca e vital ca o bucurie ce ai avut-o o data, sa se repete. In primul rand ca nu ar mai fi aceeasi senzatie. Fiecare moment de dulce bucurie e irepetabil. Poate actiunea care a provocat deliciul poate fi repetata, insa e imposibil sa simti la fel de fiecare data. E trista si seaca si fara rost nostalgia dupa bucurii dintr-astea mici, si poate si dupa altele mai "mari". E ca si cum ai recunoaste capitularea in fata imposibilitatii de a te intoarce in trecut, in fata imposibilitatii de control total.
Una peste alta, documentarul este interesant si amuzant.

 

Ce bucurie ca exista replay.

miercuri, 30 iunie 2010

Just like a...gummy bear!

Am intreprins acum 2,5 minute o numaratoare si am ajuns la concluzia ca sunt ceva oameni care nu ma plac (+ altii de care nu stiu eu). Si m-am intrebat de ce.
Mi s-a spus ani la rand ca sunt un om bun, doar n-am sa renunt acum la idee. Si-apoi, parol, daca-ajungi sa ma cunosti, sunt chiar simpatica! Poti sa ma suni in miez de noapte, si am sa fiu langa tine, sa-mi plangi pe umar - asta daca printr-o minune voi auzi telefonul. Vorbesc mult, asa ca, daca ai nevoie de un aparat de radio eco, poti apela cu incredere. Imi plac berea, pescuitul si masinile sau cumparaturile si barfele, asa ca, nu conteaza sexul, poti apela - cum altfel?! - cu incredere. Stiu cate putin din toate, asa ca putem purta conversatii pe marginea a diverse subiecte. Atat timp cat nu ajungem la sentimetalisme, tradari, posesivitati, sunt, cum spuneam si mai sus, simpatica. Am, fireste, si defecte, ca orice obiect de uz casnic, dar sunt scrise cu litere mici, undeva in josul paginii, doar n-am sa le scriu eu aici cu CAPS LOCK!!!
Asadar, sunt gri, ca voi toti de altfel (exceptand oamenii negri).Cum de sunt oamenii care nu ma plac? Ma intristeaza acest aspect al vietii si as vrea sa-l remediez prin aproape orice mijloace!

luni, 21 iunie 2010

5 la 1 leu

Mi-a aratat fratele meu ieri o melodie amuzanta tare (imi pare mie):

Asculta mai multe audio Muzica

Plecand de la melodia asta, ma gandeam sa fac o propunere managerilor de mall: sa mai faca un etaj, cu paturi. Da, da! D-alea de dormi in ele. Pentru ca au dreptate mare oamenii astia cu melodia lor; chiar sunt...fiinte, care nu pot fara mall. La noi mall-ul e o institutie! Nu esti acolo, nu existi! Ce sa faci in serile din saptamana, dar mai ales, ce sa faci in weekend, daca nu sa mergi in mall? Foloseste la orice mall-ul asta: de la a te afisa, a shoppingui, a agata, a fi cool, insa totul, impetuos necesar, sa fie opulent, grandios!
Nu pot sa

duminică, 20 iunie 2010

Vrem un domeniu .info moc(h)a

Din click in click, am ajuns aici si am zis sa-mi incerc noroacele. Prin urmare,

luni, 14 iunie 2010

V-as mitralia pe toti si nu m-ati prinde!!!

Linkuri de întoarcere către această postare
Persoanele: 2 fete de sedeau pe iarba, un martafoi cu uniforma cacanie si pulan - organ de paza a parcului, ma-ntelegi -, alti 2 martafoi (care pe langa uniforma si bat d-ala, mai aveau si burti in dotare).
ele pe iarba, vine primul martafoi

vineri, 4 iunie 2010

Linkuri de întoarcere către această postare
E bine asa,am mai invatat si azi ceva. Incet, incet, dau de capatul firului gandurilor.


Asculta mai multe audio Muzica

marți, 1 iunie 2010

aluviuni nocturne ale psihicului

Linkuri de întoarcere către această postare
Mi-am dorit de atatea ori sa uit atatea zile, feţe, minute de agonie, incat acum imi e frica sa nu uit totul. Mi-e frica sa nu ma trezesc intr-o zi si sa nu mai stiu. Ea, uitarea, vine atunci cand vrea. Niciodata cand o astepti, niciodata cand o doresti cu disperare...asemeni linistii, asemeni iubirii.

Viata trece repede. Mie propozitia asta nu-mi place. N-as putea spune exact de ce. E ceva in alaturarea vietii cu trecerea, care nu mi se pare la locul lui.Si-apoi, cine stabileste daca noi trecem prin viata sau viata prin noi?

Simt ca te cunosc, uneori. Imi furi ceritudinea cu siguranta celui care-si schimba chipul mereu. Si-apoi esti nou, din nou, un mic om nascut din ou.

Se alungeste lenesa pe perna mea, umbra chipului tau, pictura de ulei pe panza. E inabusitor, e cald cumplit. Se preling culorile tale, pe pleoapele mele, pe fata mea. Te inspir, te integrez mie, cea care mereu zbor si uit sa ma intorc. Te iau cu mine, acolo unde culorile ating lumina.

E rece si trist aici, la voi. Mi se spusese altfel. Ca voi stiti sa imbratisati cald, sa sarutati luminos, sa iubiti irational. Dar e rece, intuneric si atat de rational aici la voi. Ati ars zborul, i-ati vanturat cenusa si ati ramas goi.

Linistea se afla in imbratisarea cea mai lunga, inclestare de viata si de moarte, in care te prind pentru a nu-ti mai da vreodata drumul.

Sunt secrete pe care le tin atat de adanc inchise, inca si mie imi e greu sa ajung la ele. Iar cand ajung, rabufnesc cu asemenea forta incat sunt tintuita locului zile intregi fara sa stiu daca am sa mai pot respira normal. E un eu de care imi e asa de frica, incat l-am condamndat la inchisoare pe viata. Sta in aceeasi celula cu secretele, in intuneric, nemeritat poate.

vineri, 28 mai 2010

Ei unde...?

Linkuri de întoarcere către această postare
Soferii de RATB unde fac pişu?{daca nu au capat de linie in care sa opreasca}

Facem to(r)tul virtual

Linkuri de întoarcere către această postare
Acum 2 zile, dimineata, cand am deschis mail-ul, ma asteptau o multitudine de mesaje de "la multi ani". Mi-au trimis toate publicatiile online la care sunt abonata, toate magazinele si orice alta forma online la care, evident, sunt abonata. Ba chiar si Facebook-ul mi-a spus la multi ani...nu el, personal, dar "prietenii" mei de acolo, da.
E un pic trist...sunt ceva oameni care-si amintesc si ceva mai multi, la care m-as fi asteptat, si care nu(-si amintesc). Dar, ca intotdeauna, cine conteaza, isi aminteste. Si da, fac ceva caz, chiar daca doar in forul meu interior; pentru mine conteaza "la multi ani" ala de pe 26-05.
Revenind la ce spuneam la inceput, oamenii astia iau marketingul in serios! Pai cum sa ma dezabonez eu acum de la ei, cand mi-au spus la multi ani, si unde mai pui, chiar de ziua mea! Cum sa nu am eu o relatie deosebita acum cu ei? Ei ma apreciaza, sunt draguti cu mine, mi-au trimis chiar felicitari virtuale! Prin pretenul Facebook, am primit chiar clatite cu gem si un tort! (si drept vorbind, m-am chiar bucurat de ele)
Iti spun eu, degeaba se da toata lumea peste cap, spatiul internautic e cald si prietenos, nu te raneste, nu te dezamageste, iti este aproape oricand ai un fir de net infipt in...spatele calculatorului.

Va spun eu, ne ducem organului de suflet!

miercuri, 19 mai 2010

The Sound of Music

Linkuri de întoarcere către această postare
Nu-mi plac clasamentele, sau mai exact, nu sunt eu capabila sa execut clasamente. Prin urmare, leapsa de la Vlad va fi o insiruire de 5 (+1) melodii old school (ca "vechi" asta are o conotatie usor negativa, mi se pare mie).
There we go...

 - 1969


 - 1988


- 1951
 



 - 1971


 - 1953




Bonus (mega bonus):
(1983)



Ale tale 5 melodii old school care sunt?

marți, 18 mai 2010

Miscarea de Rezistenta

Linkuri de întoarcere către această postare
Via cutiutza: Miscarea de Rezistenta. Este o campanie a Jurnalului National ce isi propune sa puncteze motivele unei plecari sau a unei ramaneri in Romania.
Eu n-as pleca dintr-un singur, unic si irevocabil motiv: familia. Cu toate ca nici acest unic motiv al meu nu va fi suficient de puternic.
De ce as pleca? Pentru ca aici, unde vorbim aceeasi limba, avem aceeasi istorie, batem aceleasi strazi, lipseste respectul. Nu pot avea o relatie buna cu tara mea, daca respectul meu nu e reciproc.
Admir oamenii care spun ca raman aici pentru a schimba ceva, pentru ca au inca incredere in neamul asta asezat la rascruce de drumuri si chiar cred discursuri sau discutii pro-nationaliste, insa in momentul in care am iesit din globul asta magic al ideilor si m-am lovit de realitate, n-as ezita nici macar o secunda si as pleca.
Consider firesc sa raman intr-un loc care-mi face bine, care-mi ofera minimul de satisfactii. Amintiri, clipe frumoase, familie, ganduri, iubire poti avea oriunde in lume. Ce-i drept, poate nu o sa fie sentimentul de aparteneta, de istorie comuna, de strabuni, insa acestea sunt aspecte ce tin de cuget, iar constiinta e aceeasi pretutindeni.
Daca cineva imi poate oferi doua motive, sau chiar unul, viabil, pentru a ramane in Romania, speak now or forever hold your peace.


sâmbătă, 8 mai 2010

10 things I...

Linkuri de întoarcere către această postare
Dupa ce a stat bine sa se gandeasca, a zis sa o preiau...
10 + 1 lucruri care ma fac fericita.
1. Muzica, oriunde, oricand, oricum.
2. O cafea - oriunde, oricum, oricand. Nu poate trai fara mine cafeaua.
3. Diminetile racoroase, cu aer curat si sentimentul de nou.
4. Apusurile de soare, oriunde, oricum.
5. Zilele ploioase, ploile de vara.
6. Un film bun.
7. O bere.
8. Culorile, desenate de Dumnezeu sau de Om.
9. Sa vorbesc. Mult. Despre orice. Cu oameni frumosi.
10.Sa stiu cat mai mult, despre cat mai multe. Sa vad locuri frumoase.
+ 1: Linistea.
Oameni care ma fac fericita:
Olteanu, familionu', cei 3-4 prieteni cu care m-a inzestrat providenta.

Dar lucrurile care ne fac nefericiti? 10 lucruri care ne nefericesc?

Si pentru ca am vazut eu ca regula cu lepsele astea e sa le arunci mai departe, si cum eu nu prea as avea cui (pentru ca nu am prieteni de bloggereala), zic sa o ia oricine poposeste pe-aici. 

miercuri, 5 mai 2010

Virtual Choir

Linkuri de întoarcere către această postare
12 tari(Austria, Argentina, Canada, Germania, Irlanda, Noua Zeelanda, Filipine, Singapore, Spania, Suedia, UK si USA), aproximativ 185 de oameni.
Compus si dirijat de Eric Whitacre.

joi, 29 aprilie 2010

Dom'le, eu vorbesc mult si nu spun nimic.

Linkuri de întoarcere către această postare
Pana nici legea nu te lasa sa copilaresti! Sa-i ia naiba de am doar 18 aaaaani!!! si daca tot ii ia p-aia, poate sa se opreasca si la tanar vreau mereu sa fiiiiu,[...]ca la 20 de aaaani!!!
Fiecare lucru are un timp.
La barza chioara, ii face Dumnezeu cuib.
Nu aduce anul ce aduce ceasul.
Cu rabdarea, treci si marea.
Fiecare doarme cum isi asterne.
Norocul si-l mai face si omul cu mana lui.
E o replica in Amelie, care zice ca un om care stie proverbe nu poate fi un om rau.

marți, 27 aprilie 2010

Mica lectie de calitate + recomandare de cico

Linkuri de întoarcere către această postare
Prima mea intalnire cu un produs fabricat in Moldova a fost duuuulce. Gustul bomboanelor produse de Bucuria (bucuria.md) am sa-l tin minte mult timp de acum inainte (si le-am mancat acum vreo cativa ani buni). Sunt cam dulci pentru gustul meu, dar au o savoare deosebita.
De curand, am baut un suc "natural". Nu am incredere in Santal si Capy pentru ca...nu am, pentru ca ala numai suc natural nu e. Asa ca am zis sa incerc sucul asta nou. Venea cu recomandarea ca "e facut la fratii nostri". Eh, daca e cu fratii nostri, sa beau cu incredere zic. WOW! Deci...WOW! Decat portocala stoarsa acasa poate fi mai buna. Inca un lucru deloc de deglijat e pretul, care nici nu se compara cu ce e prin magazine. 
E vorba de sucurile de la Orhei-Vit. {ca mica adaugire, in mintea mea un pic...aiurea, ma gandeam ca site-ul celor de la Orhei o sa fie in limba romana; asa ca am fost un pic socata cand am intrat prima data, am dat chiar un refresh paginii...cand am vazut ca de fapt nu e nicio eroare, am dat inainte cu engleza} Eu stiu doar doua locuri in Bucuresti unde au puncte de desfacere: in Mall Cotroceni si in H din...Herastrau. Recomand cu caldura. Ca idee, pretul unei cutii de 2 l de suc poate fi intre 7 si 10 lei. Si multe n-au nici zahar.
N-am sa ma apuc sa zic cum ca aici, dincoace de Prut nici macar o cutie de ceai de papadie nu putem ambala. 

marți, 20 aprilie 2010

Îmbrăţişarea

Linkuri de întoarcere către această postare
Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

marți, 13 aprilie 2010

Iluzionism, magie si alte treburi ce fac lucruri sa dispara

Linkuri de întoarcere către această postare
Inceput:  In liceu, dragul meu Profesor de istorie, de fiecare data cand cineva incepea o fraza cu "Deci...." aplica una bucata lovitura de toroipan. Mi-e tare doar de Dl Hociota...si chiar si de toroipan....

Cuprins: Deci, ieri de dimineata aveam in portmoneu 500 de bani de hartie, in traducere libera, euro.
Azi mai am in portmoneu fix 0 bani de hartie. Doua lucruri am facut cu ei: am platit acoperisul de deasupra capului (acoperis infrumusetat in exterior cu o minunata bulina rosie, ce ma anunta ca ar fi ideal sa nu fiu aici cand s-o cutremura pamantul) si prestigioasa institutie de invatamant supraevaluat...pardon, superior, cunoscuta intre prieteni ca SAS.

Incheiere: n-am niciun nume de magician in cap, insa fac pariu cu oricine ca am facut sa dispara banii astia mai ceva decat un magician.

Note de subsol: pentru banii astia am intins gratioasa-mi mana la ai mei acasa, aflandu-ma in statutul de masterand fara loc de munca.

joi, 8 aprilie 2010

Delicios de ciocolata

Linkuri de întoarcere către această postare
Singurelele lucruri pe care le retin si eu de la tv sunt reclamele...mai ales melodiile. Si ma tot gadila de vreo luna o melodie...abia de curand am reusit sa vad la ce anume era reclama cu melodia frumusica: la Poiana.
Asa ca, m-am apucat azi sa scotocesc:

Asculta mai multe audio Muzica

vineri, 26 martie 2010

stai ca mi-am amintit!

Linkuri de întoarcere către această postare
Vai, vai, ce mi-am amintit acum de un fapt anume, ce ma enerveaza, anume! Stim cu toti expresii gen: "Mie nu-mi place de Leo DiCaprio". N-ar fi asta problema, nu-ti place fizicul omului, asta e. Lucrul serios si trist este ca expresia asta inseamna: "eu sunt cool, nu ma indragostesc de tipi de la tv, nu sunt ca celelalte fete care mor dupa un macho. Eu sunt deasupra acestei lumi atat de superficiale, care iubeste un barbat doar pentru ca e frumos". Pai de ce asa? Ca baiatul ala joaca bine, chiar foarte bine. Si in fond, cam asta e profesia lui, e actor. Eu banuiesc ca ar cam vrea sa-l placi ca actor, nu ca papusica. Eu sunt mai gura bogata asa, recunosc ca-mi plac multi actori, ba chiar si mai multe actrite. Sunt oameni frumosi si talentati. Mie-mi place de mor si Al Pacino...mi se pare o barbat frumos, in cel mai catchy mod posibil. Deci, zic sa ne mai racorim si sa lasam superficialitatile astea (vroiam sa zic "sa va" si "sa lasati").

astenia unei primaveri...primavara unei astenii

Linkuri de întoarcere către această postare
Hai sa ne facem praf...sau macar un pic de pulbere. Sunt atat de sensibila incat presar praf de stele oriunde, iar din coltul camerei ma priveste un unicorn perfect. Sunt cel mai performant multifunctional in viata, scot milioane de copiii de vise perfecte pe milisecunda. Tin ascunsa bine in sertarul notierei de la capatul patului telecomanda; in noptile in care cred ma plictisesc, derulez timpul si mai revad ceva scene memorabile. Fac dragoste cu orice licar de creatie, ca la sfarsit sa-mi pot face cercei rotunzi din orgasmul ei. Imi prind tamplele in maini si dau verdictul: pot intelege orice, tot, absolut. Inteleg vieti de langa mine, sunt de acord cu orice va face bine, fericiti...iubiti nu; cu iubirea nu ma incurc, n-am sa pot niciodata, sunt atat de multi experti. Da, da. Iubirea are expertii ei; au disecat-o ei ca americanii broscutele la scoala, au intors-o pe toate partile, ba chiar au facut combinatii din ele, iar  acum stiu.
Ai grija! Sa nu ranesti! Nu conteaza! Fericirea ta e la fel de importanta ca a oricui - cam ciudat, se cam termina pana la urma. Niciodata fericirea, bogatia, linistea ta nu vor fi la fel de importante ca ale celui de langa tine. Aici nu e un cerc, e plat si arid si se termina, rapid chiar.
Vreau sa fiu inteleasa, lume. Sa ma accepti asa cum sunt. Sa rezonezi in aceeasi secunda cu mine.
Haideti sa fim mai buni, sa avem grija de planeta, sa avem grija de noi, sa ne iubim, e cuvantul Lui.
Fiorul ala care te pune in miscare...cele cateva minute de dinainte de a adormi. Motivul si rezultatul. Cred ca la capitolul timp suntem putin limitati.
Nisipul a fost si el o piatra mare, candva...a fost calcata in picioare, mereu si mereu...inca...

vineri, 19 martie 2010

there it comes again

Linkuri de întoarcere către această postare
ma debusoleaza lucruri pe care le vad, aud...tot mai des ma intreb daca sunt...cumva, oricum. am impresia ca zilele se succed prea repede, sau prea incet. simt ca astept ceva, dar inca nu stiu ce. stii cand esti fericit? eu nu. nu stiu niciodata cand ceva e bine, ca mai apoi sa ma trezesc si sa nu fie bine. acum spre exemplu, e fum...innebunitor si datator de cosmaruri. ma trezesc mai obosita decat ma culc...merg si vad si simt...in gol. astept, stiu bine ce astept, ca mai apoi sa nu primesc ce astept. intrebarile sunt continue, cu raspuns sau fara. ma pomenesc gandindu-ma la fapte de acum 1 an sau 2 sau trei...de ieri si acum cateva luni. incerc sa privesc obiectiv si la naiba daca pot. pentru cateva momente, uneori, totul pare aranjat bine, ca mai apoi sa se strice, ca un puzzle caruia cineva ii da cu piciorul cand tocmai l-ai terminat. cum e Adriana? intotdeauna aiurea, intotdeauna cu un pas in urma, intotdeauna pe dinafara. noroc ca s-a gasit  cuvantul emo, ca altfel eram pierduta. incep sa simt din nou aerul noptii, acuarelele si mai nou, plastilina. muzica obsesiva si intrebarile existentiale. se face dimineata prea repede.

nimic nou.

miercuri, 17 martie 2010

Eu scriu, tu scrii, el/ea....

Linkuri de întoarcere către această postare
Oaaameni buni, cu suflet maaaare...cut the crap!!! Deja nu mai pot! Nu mai pot cu suferinzi si sensibili si artisti wannabe, care o ard dubios pe blog. People, wake up!
S-o iau cu inceputul: blogul o fi el jurnalul tau, dar nu e jurnalul tau personal! JURNAL, e ala de il scriau si damele de epoca, uneori avea si cheita. Era ascuns cu grija pentru CA CUprinde lucruri personale, trairi si evenimente ce trebuiau tinute sub cheie. Asa ca daca iti faci un jurnal pe blog, e alegerea ta. Dar nu-mi spune ca e personal, pentru ca asta implica intimitate, si sa recunoastem, dintre toate locurile posibile, internetul pica primul cand e vorba de ascuns, intimitate & co.
Poti sa scrii ce vrei tu pe blog, dar nu te disculpa cu asta: "nu-ti place, nu citi. E blogul meu, scriu ce vreau eu". Mmmm...NU!!! In momentul in care scrii un ceva, cat de mic, ai o responsabilitate pentru asta. Nu e ca si cum blogul tau e cu circuit inchis. Atat timp cat ai o idee, asumati-o! E normal sa fie si critici la ceea ce scrii. Nu vrei sa fii criticat, nu mai scrie. Vrei sa nu fii prost inteles, explica. E chiar simplu. Se cheama a-ti asuma responsabilitatea pentru ce arunci in lume: ca-s cuvinte, ca-s sunete sau imagini...sunt ale tale, asa ca lupta pentru ele...daca nu crezi ca merita, nu o mai face.
Ca sa o reduc la minim: pentru ce scrii? Pentru tine? Exista word, copaci taiati pentru hartie....ai unde sa scrii pentru tine. Scrii pe blog pentru a fi citit. Pentru ca ai idei simpatice, pentru ca-ti place sa scrii, pentru ca vrei sa intri in legatura cu alti "scriitori" ca si tine. Atunci, draga bloggerule, te rog sa nu-mi mai servesti mereu aceeasi scuza cu atotputernicia ta asupra propriului blog. Invata sa pui o avertizare daca in blogul tau se regasesc aspecte ce ar putea leza, invata sa te regasesti in ceea ce scrii, invata sa iti sustii scrierile. Apoi poti sa spui: e blogul meu, asta e ceea ce scriu pe el, ma reprezinta, nu-ti place, poti pleca.

Pentru ca sunt darnica:
Vezi mai multe video din Muzica

marți, 16 martie 2010

Fumuri vizibile, de data asta

Linkuri de întoarcere către această postare
Adriana are narghilea...catamai mandria!!! am muncit si eu pentru ceva! daca mi-as mai lua si un aparat foto, m-ar mai trage inima sa ma angajez la loc (just kiddin')! Deci, lume intreaga, iacata! Am narghilea! Micuta ea, ce-i drept, dar de efect...sau fumuri... Cert e ca acum pot sa ascult Marley sau Schubert sau Verdi sau Chopin (ca da, fac si pe culta uneori) si sa stau pe norisori de fum!
Am si ceai bun...hm...as putea spune ca mi-e chiar bine, doar ca....


sâmbătă, 13 martie 2010

There's no wonderland here...

Linkuri de întoarcere către această postare
Am luat o piatra-n gura si am fost la maaaarele AFI PALACE...Drumul Taberei, ca pana la Cotroceni mai e, sa vad Alice in Wonderland. Nu de alta dar il astept de ceva vreme...ca doar aveam asteptari mari: Tim Burton, El Unico - Johnny Depp, simpatica Helena Bonham Carter. Ce am regasit a fost muzica tipica unui film de T. Burton si un Johnny Depp in niciun caz la intregul potential...insa daca nu ar fi fost actorii, chiar ca as fi iesit dezamagita rau. Amuzant pe ici-colo, insa fara efectele la care m-as fi asteptat - in afara de un moment la inceput si unul la final, restul, destul de...plat. N-am regasit "visarea" la care m-as fi asteptat, frumusetea ingenua sau sensibilitatea...e ca si cum Tim Burton a mizat pe numele din distributie si doar atat...ca un lucru facut de mantuiala. E foarte posibil ca filmul sa aibe incasari maricele, dar asta doar datorat renumelui regizorului si cast-ului. Mi se pare mare pacat sa intri cu niste asteptari si sa iesi...pe jumatate multumit...ce ma "supara" e ca s-ar fi putut, ar fi putut sa fie minunat...dar e ca si cum filmul asta a fost facut pe jumatate.
R.F.: You were much more... muchier. You've lost your muchiness.


miercuri, 10 martie 2010

Ar trebui sa vezi...

Linkuri de întoarcere către această postare

M-am uitat zilele trecute la Precious: Based on the Novel Push by Sapphire, in incercarea de a acoperit toate filmele nominalizate la Oscar anul asta. S-a scris si discutat mult pe marginea Oscar-ului de anul acesta...personal, sustin ideea ca The Hurt Locker nu trebuia sa castige, dar deloc! Lasand la o parte faptul ca e lansat in 2008, mi se pare incorect fata de ceilalti regizori si celelalte filme net superioare, care au fost lasate pe dinafara; sunt cele mai importante premii din industria cinematografica, chiar daca orice premiu e subiectiv, ar trebui ca macar in cadrul unui eveniment de magnitudinea astuia sa fie recunoscuta valoarea unui film. As vrea sa stiu si eu criteriile in baza carora de stabilesc castigatorii oscarurilor, ca poate totusi domnii critici au gasit ei ceva extraordinar la filmul asta (lasand la o parte propaganda de-a dreptul comunista).
Ehh...in fine...cum ziceam la inceput, am vazut Precious.  E un film, asa cum a zis Vlad, greu. Ti se strange stomacul de cateva ori, ai tendinta de a calca in picioare, daca esti ca mine o sa si plangi putin. E bun si frumos facut, chiar daca subiectul nu e deloc usor de abordat. Cred ca sunt portretizati oameni reali in film si asta ma sperie.
R F:  
1. Some folks has a lot of things around them that shines for other peoples. I think that maybe some of them was in tunnels. And in that tunnel, the only light they had, was inside of them. And then long after they escape that tunnel, they sitll be shining for everybody else.
2. Love?! Me?! Love rape me, beat me, call me animal, get me sick and make me feel worthless. I had enough love.




Esti nesincer cu tine daca spui ca niciodata in viata nu ai visat cu ochii deschisi asa cum face Precious.

vineri, 5 martie 2010

Cei...

Linkuri de întoarcere către această postare
 
Cei sapte pitici din Alba ca Zapada* sunt: 
Doc = Inteleptul
Happy = Bucurosul
Bashfull = Rusinosul
Sleepy = Somnorosul
Sneezy = Hap-Ciu
Grumpy = Morocanosul
Dopey = Mutulica

Cei noua reni ai lui Mos Craciun** sunt:
Rudolph 
Blitzen
Comet
Cupid
Dancer
Dasher
Donder
Prancer
Vixen
*Alba ca zapada si cei sapte pitici (titlu in germana:  Schneewittchen und die Sieben Zwerge / Titlu franceza: Blanche-Neige et les sept nains) este un basm popular european. Cele mai renumite versiuni sunt scrise de Charles Perrault (probabil 1696) si cei doi frati Grimm, Jacob si Wilhelm, în 1814, publicat in colectia Kinder-und Hausmärchen (povesti de copii ), inspirat de mai multe aspecte de folclor.

**Numele celor 8 reni au fost publicate de Clement Clark Moore, poet si profesor de teologie american, in poemul sau din 1822 "O vizita de la Mos Nicolae." Rudolph este renul despre care s-a scris abia in 1939 de catre Robert May, care l-a inclus intr-o poveste pentru catalogul Epitropiei Crestine Montgomery.
Unde am tras cu ochiu’: www.wikipedia.org

luni, 1 martie 2010

regula de impartit flori

Linkuri de întoarcere către această postare
1 al lui Martie e simpatic...acum si de 8 vezi cel mai mare numar de barbati inflorati. Cara, amaratii de ei cu ambele maini, in dinti, in spate flori de diverse forme, marimi, culori...si asa mai departe. Merg cu capul ridicat tantos sau cu privirea in pamant, fie mandrii de minunatele veleitati de gentleman fie oropsiti de soarta de a fi barbati la inceputul lui martie. In premiera, anul acesta, n-am primit nici macar frunza de floare...am suferit, ce-i drept...pentru ca daca dimineata puteau fi vazuti barbatii cei descrisi mai sus, seara a fost a femeilor care carau, in brate, spate sau dinti "prada". Ce aveam eu in spate era un rucsac...bun si ala, practic, incap multe in el. Tot in premiera, mi-a fost dat sa vad anul acesta "a oferi flori preferential, in functie de...functie". Mai pe larg, unde imi desfasor eu activitatea mult indragita este un colectiv majoritar feminin. "Sefu' ", care e el sef, e mascul. Dimineata am vazut pe un birou buchete de diverse marimi si culori. Ma gandeam: ce dragut, o sa primim un martisor. Dar nu. Ba deloc. Martisoarele erau destinate altor categorii, nu subalternilor. Nu o "primavara frumoasa", nu tu snur. Nu. Florile se dau preferential, colegilor de pe aceeasi treapta sau superiorilor. Noi, subalternii, suntem asexuati. N-as putea spune decat ca am fost uimita. Ceva gen zona crepusculara. Mi-am scuturat capul, mi-am dat cu apa pe fata si am zis: ok...am mai pus un minus, alaturi de multe alte minusuri zilnice.
Asa ca, daca prin absurd, mai exista cineva dornica de o floare si nu a primit-o, sa-mi dea un mail...fac eu cinste.
Si daca tot stai 10 ore langa niste FETE/FEMEI, fa un minim gest de bun simt si cumpara un ghiocel sau un martisor de 1 leu. E doar o data in an.

duminică, 14 februarie 2010

program de sfarsit de saptamana

Linkuri de întoarcere către această postare
Cum n-am iesit niciunde zilele astea doua de se cheama weekend, am stat cu ochii in ecranul meu de 15 inch si m-am uitat la filme...si am vazut filme simpatice.
Am sa le insir in cele ce urmeaza:
The Hurt Locker n-as putea spune ca m-a impresionat... Poate am sa mai arunc un ochi peste el ca poate mi-a scapat mie ceva.



It's complicated mi-a placut, mai ales ca l-am vazut sambata dupa-amiaza :) si e Meryl Streep acolo, deci nu poate fi decat sweet. Un mod amuzant de a privi divortul, dar mai ales perioada de dupa divort, atunci cand esti la varsta de mijloc si de obicei perspectivele sunt limitate...nu e cazul personajelor filmului.





An Education pe care tocmai l-am vizionat si despre care n-as putea spune ca e ceva nemaipomenit. Se vrea a ridica probleme, dar nu merge atat de departe incat sa le transforme in drame, e british si cam prea presarat cu prejudecati, dar are o coloana sonora foarte, foarte simpatica.



Piesa de rezistenta a fost insa A Serious Man. E prezentat ca o comedie neagra...e taciune!!! Am ras un pic, dar nu prea a fost ras. N-as sti sa spun exact despre ce este vorba, insa pot spune cu certitudine ca e metaforic si foarte bine facut - ca un indiciu este opera fratilor Coen, asa ca  daca ai mai vazut ceva facut de ei si nu ti-a placut, nu-ti mai bate capul si nu pierde 106 minute din viata.

sâmbătă, 13 februarie 2010

mie-mi place sa gatesc

Linkuri de întoarcere către această postare
Mie-mi place sa gatesc...mai mult de-atat, am o pasiune pentru gatit. Muzica si gatitul sunt singurele doua lucruri ce ma relaxeaza, si ma refer la relaxareeeee. Nu stiu daca pasiunea este din cauza ca sunt mancacioasa, sau gurmanda, sau din pura placere de a sta in bucatarie si a face fel de fel de combinatii - unele chiar imi ies peste asteptari. Cred din tot sufletul ca gastronomia e o arta si ca o mancare buna trebuie tratata cu respect. Nu pot fi de acord cu "mananc ce gasesc, ca doar nu traiesc sa mananc, ci invers"; mi se pare total eronat. Daca pentru a-ti bucura ochii, mergi la o expozitie, pentru a-ti bucura urechile mergi la un concert, de ce nu ti-ai rasfata si papilele cu ceva? Mai sunt si multe extravagante culinare care ma depasesc total, insa sunt dispusa complet sa pierd ore bune in bucatarie daca exista "promisiunea" ca la sfarsit va iesi ceva bun. Sunt curioasa peste masura in legatura cu orice e de mancare: fruct, leguma sau orice-ar fi; am vazut sau am auzit despre ceva, e impetuos necesar sa gust.
Pentru ca tot am scris despre mancare azi, nu prea se lipesc de mine(ca sa nu spun ca nu prea inteleg) trenduri din astea revolutionare intr-ale mancarii. Mai nou, aproape tot ce bagi in gura e sintetic, nu e ECO, nu e bun, ne imbolnavim din cauza alimentatiei. Trebuie sa mananci light si eco, naturist, vegey si alte tra-la-lauri. Poate ca mancam mai nesanatos decat in urma cu 20-30 de ani, dar eu nu vad decat cauze economice si sociale pentru asta; si nu vad cum sutele de experti, nutritionisti si reviste trendy vor schimba asta. Si mai cred ca nu mancarea ne imbolnaveste, ci mai degraba nenorocirea asta de mediu poluat si incarcat cu te miri ce, dar mai ales cantitatea enorma de stres cotidian. Si poate daca de la salamul de soia nu am fi sarit in Mc, si poate daca am avea bani sa cumparam fructe, legume si produse cat mai naturale pentru fiecare zi, am putea avea pretentia sa se manance sanatos, insa in conditiile de azi...ar trebui sa ne uitam intai in jurul nostru si apoi sa scriem cu caps lock si boltuit ca romanii nu stiu sa manance.  Gata, m-am si revoltat!

Acestea fiind spuse, recunosc ca in momentul asta as ucide pentru o bere...sau as ameninta pe cineva cu un pistol sa coboare sa-mi cumpere una.

vineri, 12 februarie 2010

let's do the twist

Linkuri de întoarcere către această postare


Cu intarziere de o zi, as dori sa medaliez toti locuitorii mult iubitei capitale a minunatei tari, care au iesit in oras; bine, pe cei care nevoiti fiind, au iesit ieri din casa. Celor care n-au avut nimic urgent de facut, nu erau nevoiti sa iasa din casa si totusi au facut-o, le recomand un calduros: mergeti la psiholog (sau daca se impune, la psihiatru, ca da si medicamentatie). Ieri (pentru ca deja azi nu mai era socul ala initial de ieri) a fost crima in Bucuresti. In Venetia macar au gondole. Daca nu aveai masina pusa intr-o parcare subterana sau acoperita si daca la destinatie nu era o parcare subterana sau acoperita, era imposibil sa ramai uscat (singura sansa era zborul). Am facut echilibristica - sau cum sa mergi pe marginea unui "lac glaciar" pe o fasie de 15 cm de zapada, am incercat sa ma amuz de nebunia de pe strazi - cucoane si gagicute cu cizme cu toc cui sau fuste -  mi-am pus serios in gand ca la vara sa invat sa innot si intr-un final am ajuns la metrou - cu ghetele ude pana la glezna, e de la sine inteles. N-am spus ca si ploua, nu? Ei bine, ploua, ca doar am zis ca medaliez toti "plimbaretii" de ieri si medaliile nu se dau asa, oricum.
Acestea fiind spuse, azi deja a fost piece of cake...fara medalii azi!

Daca cumva v-a scapat deschiderea Gogului azi, au inceput Jocurile Olimpice de iarna 2010, de acolo din tara aia frumoasa unde m-as duce si nici ca-as mai veni, si anume Vancouver, Canada.

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

DELICIOS!

Linkuri de întoarcere către această postare
Tocmai ce-am vazut Julie & Julia si bine am facut ca l-am vazut, sau urmarit sau vizionat. E ca o ciocolata calda intr-o zi imposibil de rece sau un ceai nemaipomenit de aromat pe care-l savurezi urmarind ninsoarea. E dulce si amuzant si are o coloana sonora de nota 10. E despre bucuria de a gati si de reusi sa faci ceva ce-ti place cu adevarat, despre a privi partea luminoasa a lucrurilor si a nu dispera.
Bon appetit!

R.F. (previzibil): You are the butter to my bread, you are the breath to my life.


 

vineri, 29 ianuarie 2010

cati ani zici ca ai?

Linkuri de întoarcere către această postare
...ti-as scrie un rand, sau doua
a cate-o fraza
plictisindu-ma intr-o lenesa dupa-amiaza...

In ultima vreme, imi naste, ca sa nu zic fată, mintea, zilnic cate o idee mareata si general valabila...mici maxime zilnice. Cum ar fi: daca iei lucrurile prea in serios, s-ar putea sa-ti prinzi urechile si sa te pierzi...sau: nu trebuie sa iei totul personal; cu cat mai detasat, cu atat mai bine. Dar cea mai pregnanta idee e aia in care visez eu la o lume unde nu judeci orice gest al aluia de langa tine, in care nu te folosesti de clisee si idei preconcepute, in care iti lasi creierul sa zburde, nu-i mai servesti incontinuu scurtaturi (sau shortcut-uri, daca suna mai bine asa). Cred ca nu m-am upgradat asa mult cum imi place sa cred...sunt la acelasi nivel din adolescenta, cand aveam portii triple de vise per zi. In acelasi stadiu in care orice noua idee e lege de urmat, in care orice mic lucru este pe indelete dezbatut in mintea mea bolnava si maniaco-depresivo-obsesivo-paranoica (nu cred ca asta e neaparat rau). Aceeasi aiureala, aceleasi nopti de singuratate, de muzica, de acuarele si ganduri nastrusnice. Aceleasi zile in care daca-mi propun sa am o zi buna, va fi buna, ca asa zic eu. Aceleasi zile in care daca m-am trezit depresiva, apoi nici ca-mi sa-mi revin cat e ziua de lunga. Aceleasi copilarii si increderea ca voi intoarce lumea pe dos...macar lumea mea. Mereu crezand ca am reusit sa zic: asa sunt eu, ca in ziua urmatoare sa nu stiu ce e cu mine.
Si am niste ani...asa, 22 cum sunt ei, dar sunt...nu mai sunt 14, 16, 18. Credeam ca se vor schimba lucrurile. Ca o sa fiu si eu "serioasa si cu capul pe umeri", fara fluturi in cap si norisori imprejur...fara sentimentul ca nu voi ajunge vreodata la un punct stabil.

...dar cum stateam si ma gandeam
nicio fraza nu ar fi de-ajuns
sa spun tot ce-as avea de spus

miercuri, 27 ianuarie 2010

O lume nebuna, nebuna de tot

Linkuri de întoarcere către această postare
Au fost "-" multe zeci de grade. A fost frig rau, oricine a iesit fie si 5 minute afara in ultimele zile, poate confirma. S-au inregistrat peste 40 de decese, multe cazuri de amputari din cauza degeraturilor si totusi...vad zilnic femei in picioarele goale (adica un dres din ala de 50-70 DEN, deci in picioarele goale), oameni in adidasi, cu gecute subtireleeee. Poate ti s-au rupt ghetele si nu ai minim 200 lei sa-ti iei ghete de iarna noi, ok. Dar nu cred ca tuturor li s-au rupt ghetele. Nu cred ca majoritatea nu au macar o geaca de iarna - ca pana una-alta, clima asta o avem de multa vreme. Ca sa puna capac, vad ieri la stiri o "doamna" (cucoana), in adidasi si trening...dar ERAU DE FIRMA, nu-i era frig. Atata inconstienta si prostie de nu pot sa cred.
Lasand la o parte extravagantele vestimentare pe timp de -20 de grade, zi de zi stau si ma minunez de curajul concetatenilor mei. Suntem un neam de neinfricati. E gheata pe jos? Viteza, curbe luate in aceeasi viteza, rotire la 360 de grade in mijlocul intersectiei. Inca e gheata pe jos? Trecem strada in viteza, ca doar suntem pietoni omnipotenti. Am cazut in mijlocul strazii (ca patinatori nu suntem, dar ne credem)? Nu-i nimic! Masina are frane, si iarna, si pe o strada inghetata tun...doar n-o sa ma calce! Oricum, trecem, fiecare cum putem, noi, minunatii pietoni. Oricum, mergem cu viteza, noi, soferii profesionisti. E iarna?!? Nici macar n-o luam in seama! Sa vedem ce are sa faca! Daca o ignoram, o sa-si ia gheata de pe strazi si o sa plece de unde a venit.

Fie vremea cat de rea,
Mie nu-mi pasa de ea!

Autor: eu, pinguinul infofolit de pe strazi

duminică, 24 ianuarie 2010

invazia caciulilor blanoase

Linkuri de întoarcere către această postare
Am tot zis ca intr-o zi am sa numar cate persoane purtatoare de caciuli blanoase am sa intalnesc. Nu are sa-mi reuseasca, pentru ca mereu imi alearga mintea pe milioane de carari...insa tot am remarcat numarul considerabil. Cred ca ele, caciulile blanoase au pandit mult. De cand oamenii au renegat renumitele caciuli rusesti, ele, caciulile blanoase stau si asteapta momentul sa loveasca din nou. Si....si....BANG!!! Au facut-o! Nu discrimineaza, nu ocolesc pe nimeni. Chiar cand crezi ca esti in siguranta, BANG!!! o caciula blanoasa se aseaza confortabil pe capu-ti. Pentru diversitate, poti alege o caciula blanoasa cu urechi; foarte usor poti fi o pisicuta sau un iepuras, in functie de preferinte.
Atentie, deci! Nu poti sti cand vei fi lovit de patima caciulii blanoase!
BANG!!!

P.S.: fara legatura cu caciula blanoasa, insa in legatura cu BANG!!!

vineri, 22 ianuarie 2010

Ce mai vad eu la stiri...

Linkuri de întoarcere către această postare
Ca stirile televizate (a.k.a telejurnal) sunt intesate de cazuri cancaniene, barfe, violenta e deja stiut. De cateva zile insa vad in mod constant cazuri de sinucideri sau crime; ce nu pot sa inteleg este de ce sunt din ce in ce mai multe cazuri de sinucidere la copii. Ce ii determina pe copiii astia de 14-20 de ani sa-si ia viata? Imi pare ca prea nu se mai pune pret pe lucrusorul asta mic, numit viata. Nu am sa mai iau in calcul ca sunt oameni cu boli cronice, in ultima faza care lupta cu o inversunare nemaipomenita pentru a vedea inca o data lumina zilei...
As fi ipocrita daca nu as recunoaste ca eu insami m-am gandit la sinucidere...nu mai conteaza motivatia, pentru ca nici macar nu poate fi vorba de "motivatie de sinucidere". Insa copiii astia chiar ajung sa duca la indeplinire gandul. Nu am sa ma refer nici la nocivitatea calculatorului, cu care sunt puse in legatura aceste crime sau sinucideri; mi-a taiat mama (fie ea adoptiva) netul = o omor, nu ma mai lasa tata la calculator = ma omor. Nici macar o singura secunda in care sa reflecteze la ce au de gand sa faca. Nu constiinta, nu moralitate...nu! o secunda in care sa se gandeasca ce vor sa faca...urmarile a ce vor sa faca, macar atat daca ar acorda.
E ca si cum ai renunta la primul semn de obstacol. Ca nu degeaba spune Cosbuc in "Lupta vietii" : "O luptă-i viaţa; deci te luptă/ Cu dragoste de ea, cu dor." Nu exista aceasta dragoste de viata, cred ca nici macar o constientizare a vietii.
Nu vreau sa fiu nici lupul moralist, dar prea sunt multi nerecunoscatori pentru viata asta, oricum scurta. Prea o trateaza ca pe un drept ce li se cuvine, in fata caruia nu trebuie sa faca nimic. "E viata mea si fac ce vreau cu ea" mi se pare o expresie de o iresponsabilitate grava, mai ales in conditiile in care cei care o folosesc, o fac pentru a-si justifica actiuni semi-deviante. E viata ta, nimic de spus, dar nu e un bun ce-ti apartine si la care poti in orice moment renunta pentru ca asa vrei tu. Daca la 14 sau 16 ani nu mai poti, te dai batut, e totul prea greu pentru tine, cum o sa fie la 40? Sau poate nici nu stai sa-ti imaginezi cum va fi la 40, poate nici nu-ti doresti acei 40 de ani, pentru ca totul e greu...si-atunci de ce sa nu comitem suicid in masa? De ce sa ne mai complicam cu viata?
Nu tu ai ales sa te nasti, dar pentru ca tot esti aici, ai putea hotari cand sa mori, nu?
Si in felul asta stau eu mai in fiece seara si ma ingrozesc, si ma revolt, cum copii de 14 ani se sinucid pentru ca nu sunt lasati la calculator, pentru ca iubirea pentru profesor nu e impartasita, pentru ca au note mici; se sinucid ei si pentru ca sunt singuri, depresivi, neintelesi, asa cum am fost toti, cel putin o data, in adolescenta. Si intr-adevar, poate daca parintele sau cei apropiati ar fi mai atenti, s-ar putea evita multe astfel ce drame...insa cred eu ca si optica prin care copiii/adolescentii privesc viata a suferit modificari dintre cele mai nepotrivite.

get protected, now!

Linkuri de întoarcere către această postare

joi, 21 ianuarie 2010

....

Linkuri de întoarcere către această postare


Leapsa e aia de fugi si trebuie sa zici ceva (masini, reviste, etc, etc) ca sa fii in siguranta. Asta de zice ciudatul sef s-o completez e "oracol".
Sa purced, deci.
1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi-o la pagina 18 şi scrieţi al patrulea rând.
"Toti peretii aveau ferestre mici, patrate, iar al patrulea, o usa solida, cu o incuietoare de lemn. Lipite de perete erau opt paturi inguste de scanduri, cinci dintre ele, asternute cu paturi si celelalte trei, cu salteaua de sac la vedere."


2. Fără să verificaţi, cât e ora ?
18:30


3. Verificaţi.
18:34


4. Cu ce sunteţi îmbrăcat(ă) ?
pijamale roz cu buline rosii si 2 catelusi pe bluza.



5. Înainte de a răspunde la acest chestionar la ce vă uitaţi ?
La asta: http://www.youtube.com/watch?v=51K4cUTuvc0.


6. Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului ?
Vag zgomot de motoare si desenele animate de la tv.



7. Când aţi ieşit ultima dată şi unde aţi fost?
Iesit-iesit sau iesit asa pur si simplu dupa paine? Am iesit ca tre sa ies 8 ore pe zi si am iesit la MTR la film.



8. Ce aţi visat ieri noapte ?
Nu tin minte decat daca e ceva marcant. Acum nu tin minte.



9. Când aţi râs ultima dată ?
Azi, mult.



10. Ce aveţi pe pereţi în încăperea în care sunteţi ?
Una bucata tablou mare si una bucata tablou mic...tapetul se pune?

11. Care-i ultimul film pe care l-aţi văzut ?
"Le Concert".


12. Aţi văzut ceva ciudat azi ?
Azi mi-a scapat!


13. Ce părere aveţi despre acest chestionar ?
"Nu e chestionar. E o insiruire de intrebari." (S. Chelcea)



14. Spune-ne ceva ce nu ştim încă.
Vaccinul AH1N1 e apa plata.



15. Prenumele copilului dumneavostră, dacă ar fi fetiţă.

Laura, Sofia, Miruna...


16. Şi dacă ar fi băiat?
Matei, Paul, Petru...



17. V-aţi gândit vreodată să locuiţi în străinătate ?
Uneori. As merge pentru un timp scurt, nu pentru totdeauna.


18. Ce aţi dori să vă spună Dumnezeu la Porţile Raiului?

Raspunsul  la intrebarea asta ar fi trufie. Sa ma vad la Porti si trimit telegrama.


19. Dacă aţi putea schimba ceva în lume, ce ar fi ?
As schimba cevauri multe. Primul lucru: as elimina rautatea.



20. Vă place să dansaţi ?
Da! Acasa in fata oglinzii.



21. George Bush ?
Nu.


22. Ce aţi văzut la televizor ultima dată ?
Kid vs Kat.

Sfatul zilei

Linkuri de întoarcere către această postare
Sfatul zilei. Ar fi bine sa-l respecti!

marți, 19 ianuarie 2010

I´m singin´ in the snow...

Linkuri de întoarcere către această postare
Eu sunt paranoica...mai mult sau mai putin, in  functie de zilele saptamanii si prognoza meteo. Sunt si pesimista, in masura in care am oroare de dezamagiri. Dar...dar...sunt si optimista. Latura mea de flower-power se lasa simtita uneori. Ca spre exemplu azi, cand am hotarat sa vad lucruri frumoase in jur. Apropo, uneori doar vointa te face sa vezi lucruri frumoase in jur. Asadar...azi nu am vazut baltile semi-inghetate si murdarele. Nu! Azi am topait (atat cat pot eu topai) in incercarea de a trece strada. Azi nu am injurat oamenii foarte grabiti, cu slujbe importante carora nu le pasa ca sunt singuri pe strada si trec vertiginos aruncand stropi uriasi din mai sus mentionata balta semi-inghetata samd; azi nu i-am vazut (si am stat de 2 metri de strada, asteptand la semafor). Azi, pe drumul spre casa am mers incet, un soi de plimbare si m-am bucurat de nenumaratele stelute din zapada, de aerul rece si ninsoarea placuta, de zapada poaspat asezata, neatinsa de bocanci si cizme. N-as putea spune ca ceva vital s-a schimbat intre ziua de azi si cea de ieri, poate doar ca azi am avut un zambet tamp tot drumul pana acasa (cred ca mai este inca arborat pe figura).
Du Du Du Du Du Du Du Du Du
I´m singin´ in the snow, just singin´ in the snow, what a glorious feeling, and I´m happy again....

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Sa ne amuzam putin, zic...

Linkuri de întoarcere către această postare
Nu stiu daca a mai fost semnalat aici noul fenomen muzical am fratilor de peste Prut...daca nu, iacata-l!
Ceva informatii in plus aici.


luni, 11 ianuarie 2010

Концертные

Linkuri de întoarcere către această postare
Sunt filme asupra carora ma interesez inainte sa le vad si evident filme pe care le vad fara sa stiu nimic despre ele si ma informez dupa. Aseara am vazut "Le Concert"(2009) si nu stiam decat plot-ul. Cand am ajuns acasa m-am informat mai in amanunt asupra domnului Radu Mihaileanu si cred ca mai sunt cateva filme pe care ar trebui sa le vad, caci Le Concert a fost tare frumusel! Nimic complicat, clisee la tot pasul - n-am vazut nimic rau in asta, tocmai raportat la astfel de clisee s-a construit comicul-, muzica...un mix de Tchaikovsky, gipsy si russian foarte simpatic. Nu este nici E. Kusturica, nici Mungiu, nici comedie hollywood-iana ci mai degraba cate putin din fiecare. Este in schimb foarte reconfortant umorul vis-a-vis de Rusia comunista sau de modernitatea Vestului. Nu neaparat un film de la care sa iesi cu o noua optica sau cu idei revelatoare, ci un film dupa care ramai cu un sentiment placut, care reuseste sa emotioneze intr-o oarecare masura.
Replica Favorita: nu stiu ruseste :(
                           sunt insa mai degraba scene favorite decat replici.



a fi sau a nu fi... Ce?!?!?

Linkuri de întoarcere către această postare
Măi dragă...ce-i cu femeile? A luat-o razna regnul feminin? În ultima vreme tot ce vad şi aud sunt fie extra-mega-feministe ori anti extra-mega-feministe(cunoscute şi ca "urâtoarele de femei" ). Ori tot ce aud e: bărbaţii sunt...[ştim cu toţi diversele animale cu care sunt asemănaţi, printre cele mai populare fiind dragalaşul porculeţ], nu ştiu să se poarte [un mitocan, nu-mi trage scaunul când mă aşez, nu-mi deschide portiera, aşteptă să achit eu nota de plata...păi de unde să mai ştie ce mai vrei tu, păpuşică, dacă în permanenţă îi turui cât de independentă eşti!?!], sunt infideli [eu mereu încerc să fiu cât mai atrăgătoare şi el tot se uită după diverse pe stradă...din păcate, aici nu am cum să-l dezvinovăţesc pe inculpat], n-au pic de gust estetic [de parcă dacă nu i-ai spune tu, n-ar şti săracul ce bluză să ia pe el] şi punctul culminant: NU MĂ ÎNŢELEGE!!! [aşteaptă de la mine să-i spun tot, ar trebui să înţeleagă ce am, fără să îi spun. Aici, din păcate, mă încadrez şi eu. Doar că am descoperit o treabă cu fetele/femeile: dacă le laşi în supărarea/depresia lor acolo, îşi revin singure, fără ca masculul sa fie nevoit să-i cumpere flori si ciucalată]. Partea cealaltă a monedei e cea în care, tot o EA afirmă sus şi tare: femeile sunt proaste, nişte mironosiţe care aşteaptă totul de la el, care nu ştiu să managerieze o relaţie, care ar trebui să accepte bărbaţii aşa cum sunt...una peste alta, sunt femeile care se consideră mai presus de suratele din prima categorie, motiv pentru care ţin să le arunce ţărână în ochi.
Drept să spun, sunt mai orientată să le înţeleg pe anti extra-mega-feministe, că parcă-s mai realiste pe ici pe colo. Cred eu şi că orientările astea au un substrat, că mai degrabă sunt dispuse fetili care au avut câteva experienţe urâtele, sau le-au fost povestite experienţe urâte, să considere bărbaţii porcuşori. Cred şi că multe femei "apărătoare de bărbaţi" afirmă asta sus şi tare pentru că este cool. Şi mai cred că e amuzant pe alocuri să generalizezi, să fii feministă sau anti-feministă, sau misogin sau mai ştiu eu ce, dar că deseori se exagerează în cel mai absurd mod.
Aşa că...ce a fost la început, oul sau găina? Eu cred că maimuţele.