Have you found Jesus yet, Gump? I didn't know I was supposed to be looking for him.

Ochi tai vad in exterior simtirea interioara.

Sufocat in prea mult; prea multa melancolie, prea multa disperare, prea multa nestiinta. Destul de departe de orice ti-ar face bine, te ingropi de viu in vid. Nu ai de ce sa te prinzi in cadere, asa ca te agati de negare, de refuz, de divinitate. Tii strans la piept imaginea perfecta despre tine, vrei cu disperare sa crezi in ea. Ghici ce? Nu esti asa cum vrei tu! Nu-ti pasa, arunci zambete si cuvinte alandala.

Faci tot mai multe compromisuri, incepi sa accepti mai usor loviturile, crezi in iertare, in a 2-a sansa; e firesc, ai nevoie de un factor motivator. Tot astepti ziua in care totul "va reveni la normal". Ziua in care binele tau se va intoarce la tine, sub o forma sau alta. Spuneai ca nu vei pierde bucuria, inocenta, ca te vei pastra copilul din tine.

Unui compromis ii urmeaza multe altele, compromisuri fara ecou. Cand zambetul tau fortat, cand starea ta au un factor exclusiv si ai pierdut controlul asupra-ti, nimic bun nu poate surveni.