Ia te uita, Pamantul se roteste invers!

Zbang! Una bucata lovitura in tampla drepta, cu rezonanta in stanga.
De unde vin ideile, dragul mosului? Am impresia ca sunt pe toate drumurile, ca prea le gaseste toata lumea, le masacreaza, diseca si apoi le arunca in ochii mei. Ca sa nu mai spun ca ma dor si ochii. Deja nu mai e amuzant, o sa intocmim o lume a ciudatilor cu idei fantastice, cu mici irizatii de pseudo-something, pseudo-smart, lacrimogene si saruri de greata. Incep sa cred tot mai puternic in zombie...nu gen The Cranberries, ci mai degraba Tutankamon reloaded. Adica, din cate stiu eu suntem in 2009...DUPA HRISTOS! Hai sa ne intergram putin...stiu ca poate e greu, nici mie nu-mi iese, dar macar incercam. Tot ce se poate sa fiu eu extremista si limitata...sau ignoranta(asa am fost caracterizata, eu ma simt destul de bine cu mine) dar...dar...pentru ce toata nebunia? Toti putem. Sau cel putin, oricine cu un punctaj mediu de IQ si ceva literatura la activ. Lucruri marunte, banale, transpuse in cuvinte mult prea incarcate, fardate prea strident. Gandurile tale in cuvintele altcuiva. E un aspect care ma amuza intotdeauna: femeile cu masti. La propriu. Femeia pe care nefardata o recunosti cu greu. Cam asa e si cu scrisul. Se presupune ca te reprezinta; daca il duci la salon de infrumusetare, nu mai e tu si tu nu mai esti el. Dar apoi, poate nici nu vrei sa fie tu, poate vrei doar sa-l faci sa fie frumos ca tu sa fii el(el, cuvantul).
Si atunci, am scris degeaba aici, pentru ca o sa fii acel cuvant frumos doar pe hartie.

2

Draga jurnalule,
Sunt fericita! Am primi azi primii ghiocei din acest an. Sunt pe cat de fericita ca sunt ai mei, pe cat sunt de fericita ca nu mi i-am auto-cumparat eu(licenta de autor).
In afara de asta, sunt impotriva florariilor. Atatea flori ucise, cand ar fi putut trai fericite in pamantul lor si noi le-am fi putut admira de acolo. Sau poate ca mor si ele fericite, in mana unor indragostiti. Hmm...ar trebui, intr-o zi, sa intreb o floare cum se simte. Dar sa revin la ghioceii mei. Seamana cu bebelusii. Doar ca, spre deosebire de bebelusi, ghioceii miros amarui. Aproape imperceptibil. Sunt niste flori care ma surprind intotdeauna. Atat de mici, fragile, cu parfum subtil si totusi atat de fermecatoare. Pur si simplu nu pot sa nu zambesc cand vad un ghiocel.
...si va veni primavara!! Hmm! Primavara, iubita de ea...multe, multe flori, si verde, verde, mult verde...si oamenii zambeeeeesc. E un lucru care se intampla mult prea rar, acel ceva de frumos si energic si nou al primaverii...sau poate am eu o optica subiectiva...am Ochelari de Primavara. Cred ca astept primavara cu o nerabdare mai mare decat il astept pe Mos Craciun.
Da! Cu siguranta azi a fost o zi frumoasa.

Papusi

Sunt strazi pline de zambete, si ochi, brate si buze
Ce se ofera lumii, in fiecare zi
In fiecare zi mai pline, mai gri,sau mai ploioase, mai albastre
Aceeasi pasi, aceleasi maini, priviri si glasuri
Pe unicul asfalt, al unicelor zile din viata unicata
Ne tragem lent de ate, papusi elaborate
Si ne lovim in treacat
De maini, si ochi si buze...dar trecem mai departe
Nu este viata teatrul, nici noi actori, eroi
Suntem doar mici papusi,elaborate,
Cu pasi marunti, greoi
Batandu-ne cu vantul
Pe-asfaltul de noroi.

1

Draga jurnalule,
Vecinii mei de vis-a-vis sunt artisti plastici: si-au colorat balconul, un soi de graffiti, simpatic si tare reusit. Mai am niste vecini care inca au casa imbracata de sarbatoare, Mr Toujours Vert e inca la loc de cinste, impodobit si stralucitor. Am observat ca am ratacit cartea mea de capatai: "Maretia frigului" a dragului de Nichita; voi porni in misiune de cautare.
Am fost pana afara, unde e un ger amar, cumplit si mi-au inghetat cele doua degete mari ale celor doua maini disponibile ce le posed; celelalte opt(8) degete au caciulita. E inca noroi si urat si oamenii sunt mai gri decat in zilele cu soare.
Am pe pat un curs care asteapta rabdator, si bine face. Ii mai arunc cate o privire aparent neutra, insa cu un subtext destul de greu de reprodus. Mi s-a racit cafeaua, s-a oprit si "Flautul Fermecat". Am citit pe blogul Adrianei cum e cu "a darui", din punctul ei de vedere.
Tare as vrea sa am niste acuarele acum. Tot zic de ceva vreme sa-mi cumpar unele...si eventual niste pensule :). Nu ca as avea talent! Din pacate, sunt inzestrata cu doua maini stanga, eu fiind dreptace. Dar asa, de amorul artei, as vrea sa ma joc cu ceva culoare...
Mi-am ratat portia de desene animate pe ziua de azi, e cazul sa iau masuri.
Ramai cu bine, jurnal drag...ne "citim" curand.

ACT NOW!