miercuri, 24 iulie 2013

Impresii din excursie

Picaturi din mine se aseaza tacit in tine
pentru a forma totul
Totul din mine, si din celalalt mine.
Bolnav, strangi in "eu", aceleasi lucruri,
Repetate la infinit ca un motor stricat.

Soclul caruia i s-a furat bustul
Pentru a ramane un nume,
Scris deasupra cerului cu nori ce se misca rapid.

Muscand din mar, te-ai inecat cu prea mult
Prea mult din tot, mari halci de carne sangeranda
Impresurate cu realitati diforme si fara culoare.

Din fricile de azi, nasti gandurile ucigase de maine
Ca un cantec de aniversare tipat
Cu decibeli ce se regasesc doar in urechile tale.
-----

Fiorul unui inceput de amiaza
Ce te lasa sa-i cunosti pe rand culorile
Gustand din nuante si sorbind din franturi de sunete
Aduse de un vant sufocant
In aceeasi zi in care am orbit.
-----

Fantezist si usor incurcat
In incercarea de a descoperi,
Cele ale firi nevazute.
Te-ai lovit de goliciunea cuvintelor.

Vanatai lasate fara scop
Din marea de lovituri fara tinta
Adunate in jurul coapselor prea pline
De certitudini inabusite.

Matricid de ganduri bune
Si vointe orfane
Fara macar a pipai timpul
Ce se face acuzator si jurat
Al aceleiasi sentinte concrete.

marți, 16 iulie 2013

Natura inviata

In seara asta am sa-mi odihnesc tacerea in tine.

Ma voi dezbraca de dor si doar
Inchisa intr-un ochi dulce voi adormi.

Aplecata peste marginea clipei in care s-au intalnit
Ochii ce pastreaza culorile pamantului.
Acolo unde linia orizontului tremura
Vibrand in dezacordul de sub cuvinte.


Un fum inecacios de priviri furate, de sclipiri de moment, de zambete in coltul gurii. Aceeasi gura care musca zilnic din Soare, lasandu-l fara raze.

Muscatura din marul stafidit de pe masa este semnul sfarsitului luminii. A lancezit intunericul din coltul peretelui, a carui tencuiala a inceput sa cada, ca o rana care se extinde. Punctul rosu din ochiul stang se propaga usor, ca o extensie a creierului in realitate. Atingeri monocelulare de secunde lungi, taraganate la extrem, in incercarea de a acoperi zile, nopti, ani. Din puloverul galben, desira zilnic moliile arome, gust, cuvinte, formand o pulbere, din care se pierde tot mai mult la fiecare adiere.