Ma voi dezbraca de dor si doar
Inchisa intr-un ochi dulce voi adormi.
Aplecata peste marginea clipei in care s-au intalnit
Ochii ce pastreaza culorile pamantului.
Acolo unde linia orizontului tremura
Vibrand in dezacordul de sub cuvinte.
Un fum inecacios de priviri furate, de sclipiri de moment, de zambete in coltul gurii. Aceeasi gura care musca zilnic din Soare, lasandu-l fara raze.
Muscatura din marul stafidit de pe masa este semnul sfarsitului luminii. A lancezit intunericul din coltul peretelui, a carui tencuiala a inceput sa cada, ca o rana care se extinde. Punctul rosu din ochiul stang se propaga usor, ca o extensie a creierului in realitate. Atingeri monocelulare de secunde lungi, taraganate la extrem, in incercarea de a acoperi zile, nopti, ani. Din puloverul galben, desira zilnic moliile arome, gust, cuvinte, formand o pulbere, din care se pierde tot mai mult la fiecare adiere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu