Am desenat cu degetul pe geamul aburit,
Semnul infinitului in vid,
Alegand sistematic fuga prin labirint.
Amestecand timid si fara premeditare,
Doze haotice de realism in visare,
Astept sa se nasca un cuvant din nemiscare.
Coborand brusc, aproape atingandu-ma de pamant,
Din acelasi suflu furand,
Aerul fluid al tuturor secundelor de inceput.
Am tresarit la muscatura din umarul stang,
Ca la intalnirea cu un gand stiut,
Ascuns in incalceala timpului la trecut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu