2

Draga jurnalule,
Sunt fericita! Am primi azi primii ghiocei din acest an. Sunt pe cat de fericita ca sunt ai mei, pe cat sunt de fericita ca nu mi i-am auto-cumparat eu(licenta de autor).
In afara de asta, sunt impotriva florariilor. Atatea flori ucise, cand ar fi putut trai fericite in pamantul lor si noi le-am fi putut admira de acolo. Sau poate ca mor si ele fericite, in mana unor indragostiti. Hmm...ar trebui, intr-o zi, sa intreb o floare cum se simte. Dar sa revin la ghioceii mei. Seamana cu bebelusii. Doar ca, spre deosebire de bebelusi, ghioceii miros amarui. Aproape imperceptibil. Sunt niste flori care ma surprind intotdeauna. Atat de mici, fragile, cu parfum subtil si totusi atat de fermecatoare. Pur si simplu nu pot sa nu zambesc cand vad un ghiocel.
...si va veni primavara!! Hmm! Primavara, iubita de ea...multe, multe flori, si verde, verde, mult verde...si oamenii zambeeeeesc. E un lucru care se intampla mult prea rar, acel ceva de frumos si energic si nou al primaverii...sau poate am eu o optica subiectiva...am Ochelari de Primavara. Cred ca astept primavara cu o nerabdare mai mare decat il astept pe Mos Craciun.
Da! Cu siguranta azi a fost o zi frumoasa.

Papusi

Sunt strazi pline de zambete, si ochi, brate si buze
Ce se ofera lumii, in fiecare zi
In fiecare zi mai pline, mai gri,sau mai ploioase, mai albastre
Aceeasi pasi, aceleasi maini, priviri si glasuri
Pe unicul asfalt, al unicelor zile din viata unicata
Ne tragem lent de ate, papusi elaborate
Si ne lovim in treacat
De maini, si ochi si buze...dar trecem mai departe
Nu este viata teatrul, nici noi actori, eroi
Suntem doar mici papusi,elaborate,
Cu pasi marunti, greoi
Batandu-ne cu vantul
Pe-asfaltul de noroi.

1

Draga jurnalule,
Vecinii mei de vis-a-vis sunt artisti plastici: si-au colorat balconul, un soi de graffiti, simpatic si tare reusit. Mai am niste vecini care inca au casa imbracata de sarbatoare, Mr Toujours Vert e inca la loc de cinste, impodobit si stralucitor. Am observat ca am ratacit cartea mea de capatai: "Maretia frigului" a dragului de Nichita; voi porni in misiune de cautare.
Am fost pana afara, unde e un ger amar, cumplit si mi-au inghetat cele doua degete mari ale celor doua maini disponibile ce le posed; celelalte opt(8) degete au caciulita. E inca noroi si urat si oamenii sunt mai gri decat in zilele cu soare.
Am pe pat un curs care asteapta rabdator, si bine face. Ii mai arunc cate o privire aparent neutra, insa cu un subtext destul de greu de reprodus. Mi s-a racit cafeaua, s-a oprit si "Flautul Fermecat". Am citit pe blogul Adrianei cum e cu "a darui", din punctul ei de vedere.
Tare as vrea sa am niste acuarele acum. Tot zic de ceva vreme sa-mi cumpar unele...si eventual niste pensule :). Nu ca as avea talent! Din pacate, sunt inzestrata cu doua maini stanga, eu fiind dreptace. Dar asa, de amorul artei, as vrea sa ma joc cu ceva culoare...
Mi-am ratat portia de desene animate pe ziua de azi, e cazul sa iau masuri.
Ramai cu bine, jurnal drag...ne "citim" curand.

ACT NOW!

"Nu mai pâlpâie nici o pasăre, nici o stea/ Cerul a obosit deasupra ta."

Din cateva flori si un zambet larg am sa construiesc vreo cateva zile. Mai pun apoi frunze si aripi de ingeri si ceva note muzicale, bine alese si frumos asezate. Realitate muta, cercetatoare, sfidatoare. Nu mai exista imbratisari, cineva le-a ratacit printre firele de iarba. Acuarele, panze prea pline. File prea incarcate, ultimele cuvinte ingramadite, restul nu mai au loc. Vorbim. Nici acum cuvintele nu au loc, e prea plin de ele. Tacere. Sa mai constriuesc cateva zile. Picaturi de ploaie si cai inaripati, baloane de sapun si o luna plina. Pasi mult prea mici, raman mereu in urma. Incerc sa-ti explic, incerci sa ma convingi. Nu stii ce sa faci, cand de fapt, tocmai asta trebuia, sa nu faci nimic. Incerc sa ma conving ca era inevitabil, ca asa e mai bine (nu stiu pentru cine, e un argument prost), incerci sa-ti explici ca esti departe de orice intentie rea. Iti pasa sau nu, imi pare rau sau nu, oricum nu se vede. Alegerea a fost facuta demult, e un gand care mi-a devenit familiar. Poate data viitoare va fi mai bine.

Absolute freedom

"If we admit that human life can be ruled by reason, then all possibility of life is destroyed."



"The freedom and simple beauty is too good to pass up... "



"-I'm gonna be all the way out there, all the way fucking out there. Just on my own. You know, no fucking watch, no map, no axe, no nothing. No nothing. Just be out there. Just be out there in it. You know, big mountains, rivers, sky, game. Just be out there in it, you know?
-What are you doing when we're there?
-You're just living. You're just there, in that moment, in that special place and time."



There is a pleasure in the pathless woods; / There is a rapture on the lonely shore; / There is society, where none intrudes, / By the deep sea, and music in its roar; / I love not man the less, but Nature more... / - Lord Byron

nu stiu...pai nu stiu...cred ca...nu stiu!!!

Decoloreaza-te...desira-te! Alearga, poate prinzi nemarginirea, numai fa ceva si dispari din peisaj. Cat la suta din tine e apa de ploaie? Sa zicem cam..85,7%? Prea putin? Nu-i nimic, asa sunt eu, optimista la inceput de an.
Exprimarea libera e trecuta in Constitutie, dar prea multa libertate in exprimare oboseste auditoriul.
Multi dintre noi sunt polivalenti, sau in descoperire de noi valente, altii isi consolideaza valorile existente. E bine sa fii constient de propria forta, sa ai incredere in tine. E la fel de bine sa realizezi cand exagerezi. Stii cand exagerezi? Cand e o discrepanta flagranta intre tine cel care esti si tine cel ce il prezinti.
Un nou an, un nou inceput...o noua minciunica. Ia aminte de la Pinocchio! Haide sa o luam logic si realist: timpul e creatia omului, el a stabilit ca anul e an si cate zile aferente are, el a masurat orele unei zile asa; nu e nimic mistic in asta. Nu o sa se intample nimic dupa cele 365/366 de zile. Niciun nou inceput, nimic. Crede-ma pe cuvant! Ziua aia 1 care e a Noului Val, nu e decat a 366/367-a din anul trecut. Acelasi tu, aceeasi oameni in jurul tau, acelasi trecut...ce sa mai, cam tot ce a fost si pana acum. Ca se intampla diverse in "noul an" e pentru ca, nu-i asa, asta e mersul lucrurilor. Nu pentru ca Adriana si-a pus o mega dorinta la 24.00 in data de 1 ianuarie. Va spun sigur ca daca Adriana si-ar fi pus o dorinta pe...4 iunie sa zicem, si ar fi crezut in ea si ar fi luptat pentru ea s-ar fi materializat, poate mai degraba decat cea de pe 1 ianuarie.
Nici macar ipocrizie nu pot spune ca e. Nu stiu ce e. Pana acum nu am privit sarbatorile de iarna decat ca pe o ocazie potrivita de a fi impreuna. Sa ma gandesc doar la mine si la ai mei. Sa simt asa cum trebuie sarbatoarea(ca doar d-aia a facut-o Biserica). Ca pentru altele, calendarul crestin ortodox are o sarbatorica numita Iarta-ma!
Nu am sa ma simt mai luminata, mai curata, mai pacificata(da da, e inventie cuvantul), cu toate ca asa am citit in mesajele primite; ca sa fiu zmeul-zmeilor, fericirea si luminata luminatilor dintre fericiti.
Majoritatea lucrurilor trebuie facute la timpul lor. Daca, din diverse motive ai omis, amanat, uitat sa faci ceva, trebuie sa te astepti la o reactie negativa sau la nicio reactie, pentru ca, nu-i asa, ce pentru noi e momentul potrivit, pentru celalalt tocmai a fost.
Romanul s-a nascut...muzical, si in muzicalitatea sufletului sau liric, face din realitate un decor cartonat, induiosator de absurd, oniric.
Oh my darling...oh my darling Clementineeee!!!!