marți, 24 iunie 2008

Pentru voi


Vreau si eu un mar verde cu gust de mar rosu. Te vreau pe tine asa cum esti. Am nevoie de departare pentru a fi aproape si de tine pentru a zbura.
Desenam clipe, le punem in sertar pentru mai tarziu. Visam acum si ne jucam cu fluturi. Cantam si radem si suntem fericiti. E filmul nostru, jocul nostru in care ne stabilim regulile dar mai ales NEregulile. Si zbor si pentru prima data nu sunt singura si pentru prima data plang de fericire si...
Vreau un cer colorat si o acadea. Sa ma joc pe strada vreau.
Cum sa fie rau si complicat cand totul e simplu si frumos? Cliseu sau nu, depinde doar de noi...in totalitate!
Am invatat mult. Poate nu tot ce trebuia invatat, insa, am invatat ce stim dintotdeauna si uitasem pentru moment. Iubirea chiar e totul, doar sa stii sa o respecti si intelegi.
Probabil sunt binecuvantata mai mult decat speram, fiindca voi doi, m-ati facut sa vad din nou minuntea acestui lucrusor asta atat de mic numit incredere.
Vreau sa zbor! Cel mai mare vis al meu.... Dar stii ce? Azi cred ca am sa pot. Simt si stiu asta. Mai stiu ca nu sunt singura si ca dincolo de tot ce stiti voi, oamenii realisti, adultii responsabili, exista lumea aceea minunata. Nebunie, ignoranta, aiureala, imaturitate...nici macar nu-mi pasa. Nu vreau sa cunosc lumea voastra, nu o vreau. Am fost acolo si nu mi-a placut. Deloc! Raman aici la mine, unde cerul nu e niciodata prea sus, unde zambesc si colorez secundele. Copilaria? Niciodata nu se termina. Sa ma maturizez? Sa ma trezesc, spui? Sunt poate mai treaza decat vei fi tu vreodata...poate.
Vreau o inghetata cu gust de Luna plina...pentru voi, doi.

2 comentarii:

  1. Ma bucur mult sa citesc aceste randuri. Nimeni nu are dreptul sa ne fure copilaria. Descruerea de aici imi aminteste de Ziua Copilului. Probabil ai acces la o realitate (sau la o reprezentare) care nu mai e accesibila altora. Sfatul meu, inevitabil, este sa ai grija cum valorifici aceasta experienta in lumea din jurul tau, pentru a nu deveni o persoana dependenta si sustinuta.

    RăspundețiȘtergere
  2. M-am gandit si eu mult la asta, la valorificarea trairii acesteia. Sunt, de asemenea, constienta ca spre asta se tinde: spre dependenta si nevoia de a fi sustinut. Orice traire puternica presupune un inalt grad de responsabilitate.

    RăspundețiȘtergere