DELICIOS!

Tocmai ce-am vazut Julie & Julia si bine am facut ca l-am vazut, sau urmarit sau vizionat. E ca o ciocolata calda intr-o zi imposibil de rece sau un ceai nemaipomenit de aromat pe care-l savurezi urmarind ninsoarea. E dulce si amuzant si are o coloana sonora de nota 10. E despre bucuria de a gati si de reusi sa faci ceva ce-ti place cu adevarat, despre a privi partea luminoasa a lucrurilor si a nu dispera.
Bon appetit!

R.F. (previzibil): You are the butter to my bread, you are the breath to my life.


 

cati ani zici ca ai?

...ti-as scrie un rand, sau doua
a cate-o fraza
plictisindu-ma intr-o lenesa dupa-amiaza...

In ultima vreme, imi naste, ca sa nu zic fată, mintea, zilnic cate o idee mareata si general valabila...mici maxime zilnice. Cum ar fi: daca iei lucrurile prea in serios, s-ar putea sa-ti prinzi urechile si sa te pierzi...sau: nu trebuie sa iei totul personal; cu cat mai detasat, cu atat mai bine. Dar cea mai pregnanta idee e aia in care visez eu la o lume unde nu judeci orice gest al aluia de langa tine, in care nu te folosesti de clisee si idei preconcepute, in care iti lasi creierul sa zburde, nu-i mai servesti incontinuu scurtaturi (sau shortcut-uri, daca suna mai bine asa). Cred ca nu m-am upgradat asa mult cum imi place sa cred...sunt la acelasi nivel din adolescenta, cand aveam portii triple de vise per zi. In acelasi stadiu in care orice noua idee e lege de urmat, in care orice mic lucru este pe indelete dezbatut in mintea mea bolnava si maniaco-depresivo-obsesivo-paranoica (nu cred ca asta e neaparat rau). Aceeasi aiureala, aceleasi nopti de singuratate, de muzica, de acuarele si ganduri nastrusnice. Aceleasi zile in care daca-mi propun sa am o zi buna, va fi buna, ca asa zic eu. Aceleasi zile in care daca m-am trezit depresiva, apoi nici ca-mi sa-mi revin cat e ziua de lunga. Aceleasi copilarii si increderea ca voi intoarce lumea pe dos...macar lumea mea. Mereu crezand ca am reusit sa zic: asa sunt eu, ca in ziua urmatoare sa nu stiu ce e cu mine.
Si am niste ani...asa, 22 cum sunt ei, dar sunt...nu mai sunt 14, 16, 18. Credeam ca se vor schimba lucrurile. Ca o sa fiu si eu "serioasa si cu capul pe umeri", fara fluturi in cap si norisori imprejur...fara sentimentul ca nu voi ajunge vreodata la un punct stabil.

...dar cum stateam si ma gandeam
nicio fraza nu ar fi de-ajuns
sa spun tot ce-as avea de spus

O lume nebuna, nebuna de tot

Au fost "-" multe zeci de grade. A fost frig rau, oricine a iesit fie si 5 minute afara in ultimele zile, poate confirma. S-au inregistrat peste 40 de decese, multe cazuri de amputari din cauza degeraturilor si totusi...vad zilnic femei in picioarele goale (adica un dres din ala de 50-70 DEN, deci in picioarele goale), oameni in adidasi, cu gecute subtireleeee. Poate ti s-au rupt ghetele si nu ai minim 200 lei sa-ti iei ghete de iarna noi, ok. Dar nu cred ca tuturor li s-au rupt ghetele. Nu cred ca majoritatea nu au macar o geaca de iarna - ca pana una-alta, clima asta o avem de multa vreme. Ca sa puna capac, vad ieri la stiri o "doamna" (cucoana), in adidasi si trening...dar ERAU DE FIRMA, nu-i era frig. Atata inconstienta si prostie de nu pot sa cred.
Lasand la o parte extravagantele vestimentare pe timp de -20 de grade, zi de zi stau si ma minunez de curajul concetatenilor mei. Suntem un neam de neinfricati. E gheata pe jos? Viteza, curbe luate in aceeasi viteza, rotire la 360 de grade in mijlocul intersectiei. Inca e gheata pe jos? Trecem strada in viteza, ca doar suntem pietoni omnipotenti. Am cazut in mijlocul strazii (ca patinatori nu suntem, dar ne credem)? Nu-i nimic! Masina are frane, si iarna, si pe o strada inghetata tun...doar n-o sa ma calce! Oricum, trecem, fiecare cum putem, noi, minunatii pietoni. Oricum, mergem cu viteza, noi, soferii profesionisti. E iarna?!? Nici macar n-o luam in seama! Sa vedem ce are sa faca! Daca o ignoram, o sa-si ia gheata de pe strazi si o sa plece de unde a venit.

Fie vremea cat de rea,
Mie nu-mi pasa de ea!

Autor: eu, pinguinul infofolit de pe strazi

invazia caciulilor blanoase

Am tot zis ca intr-o zi am sa numar cate persoane purtatoare de caciuli blanoase am sa intalnesc. Nu are sa-mi reuseasca, pentru ca mereu imi alearga mintea pe milioane de carari...insa tot am remarcat numarul considerabil. Cred ca ele, caciulile blanoase au pandit mult. De cand oamenii au renegat renumitele caciuli rusesti, ele, caciulile blanoase stau si asteapta momentul sa loveasca din nou. Si....si....BANG!!! Au facut-o! Nu discrimineaza, nu ocolesc pe nimeni. Chiar cand crezi ca esti in siguranta, BANG!!! o caciula blanoasa se aseaza confortabil pe capu-ti. Pentru diversitate, poti alege o caciula blanoasa cu urechi; foarte usor poti fi o pisicuta sau un iepuras, in functie de preferinte.
Atentie, deci! Nu poti sti cand vei fi lovit de patima caciulii blanoase!
BANG!!!

P.S.: fara legatura cu caciula blanoasa, insa in legatura cu BANG!!!

Ce mai vad eu la stiri...

Ca stirile televizate (a.k.a telejurnal) sunt intesate de cazuri cancaniene, barfe, violenta e deja stiut. De cateva zile insa vad in mod constant cazuri de sinucideri sau crime; ce nu pot sa inteleg este de ce sunt din ce in ce mai multe cazuri de sinucidere la copii. Ce ii determina pe copiii astia de 14-20 de ani sa-si ia viata? Imi pare ca prea nu se mai pune pret pe lucrusorul asta mic, numit viata. Nu am sa mai iau in calcul ca sunt oameni cu boli cronice, in ultima faza care lupta cu o inversunare nemaipomenita pentru a vedea inca o data lumina zilei...
As fi ipocrita daca nu as recunoaste ca eu insami m-am gandit la sinucidere...nu mai conteaza motivatia, pentru ca nici macar nu poate fi vorba de "motivatie de sinucidere". Insa copiii astia chiar ajung sa duca la indeplinire gandul. Nu am sa ma refer nici la nocivitatea calculatorului, cu care sunt puse in legatura aceste crime sau sinucideri; mi-a taiat mama (fie ea adoptiva) netul = o omor, nu ma mai lasa tata la calculator = ma omor. Nici macar o singura secunda in care sa reflecteze la ce au de gand sa faca. Nu constiinta, nu moralitate...nu! o secunda in care sa se gandeasca ce vor sa faca...urmarile a ce vor sa faca, macar atat daca ar acorda.
E ca si cum ai renunta la primul semn de obstacol. Ca nu degeaba spune Cosbuc in "Lupta vietii" : "O luptă-i viaţa; deci te luptă/ Cu dragoste de ea, cu dor." Nu exista aceasta dragoste de viata, cred ca nici macar o constientizare a vietii.
Nu vreau sa fiu nici lupul moralist, dar prea sunt multi nerecunoscatori pentru viata asta, oricum scurta. Prea o trateaza ca pe un drept ce li se cuvine, in fata caruia nu trebuie sa faca nimic. "E viata mea si fac ce vreau cu ea" mi se pare o expresie de o iresponsabilitate grava, mai ales in conditiile in care cei care o folosesc, o fac pentru a-si justifica actiuni semi-deviante. E viata ta, nimic de spus, dar nu e un bun ce-ti apartine si la care poti in orice moment renunta pentru ca asa vrei tu. Daca la 14 sau 16 ani nu mai poti, te dai batut, e totul prea greu pentru tine, cum o sa fie la 40? Sau poate nici nu stai sa-ti imaginezi cum va fi la 40, poate nici nu-ti doresti acei 40 de ani, pentru ca totul e greu...si-atunci de ce sa nu comitem suicid in masa? De ce sa ne mai complicam cu viata?
Nu tu ai ales sa te nasti, dar pentru ca tot esti aici, ai putea hotari cand sa mori, nu?
Si in felul asta stau eu mai in fiece seara si ma ingrozesc, si ma revolt, cum copii de 14 ani se sinucid pentru ca nu sunt lasati la calculator, pentru ca iubirea pentru profesor nu e impartasita, pentru ca au note mici; se sinucid ei si pentru ca sunt singuri, depresivi, neintelesi, asa cum am fost toti, cel putin o data, in adolescenta. Si intr-adevar, poate daca parintele sau cei apropiati ar fi mai atenti, s-ar putea evita multe astfel ce drame...insa cred eu ca si optica prin care copiii/adolescentii privesc viata a suferit modificari dintre cele mai nepotrivite.

get protected, now!

....

Leapsa e aia de fugi si trebuie sa zici ceva (masini, reviste, etc, etc) ca sa fii in siguranta. Asta de zice ciudatul sef s-o completez e "oracol".
Sa purced, deci.
1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi-o la pagina 18 şi scrieţi al patrulea rând.
"Toti peretii aveau ferestre mici, patrate, iar al patrulea, o usa solida, cu o incuietoare de lemn. Lipite de perete erau opt paturi inguste de scanduri, cinci dintre ele, asternute cu paturi si celelalte trei, cu salteaua de sac la vedere."


2. Fără să verificaţi, cât e ora ?
18:30


3. Verificaţi.
18:34


4. Cu ce sunteţi îmbrăcat(ă) ?
pijamale roz cu buline rosii si 2 catelusi pe bluza.



5. Înainte de a răspunde la acest chestionar la ce vă uitaţi ?
La asta: http://www.youtube.com/watch?v=51K4cUTuvc0.


6. Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului ?
Vag zgomot de motoare si desenele animate de la tv.



7. Când aţi ieşit ultima dată şi unde aţi fost?
Iesit-iesit sau iesit asa pur si simplu dupa paine? Am iesit ca tre sa ies 8 ore pe zi si am iesit la MTR la film.



8. Ce aţi visat ieri noapte ?
Nu tin minte decat daca e ceva marcant. Acum nu tin minte.



9. Când aţi râs ultima dată ?
Azi, mult.



10. Ce aveţi pe pereţi în încăperea în care sunteţi ?
Una bucata tablou mare si una bucata tablou mic...tapetul se pune?

11. Care-i ultimul film pe care l-aţi văzut ?
"Le Concert".


12. Aţi văzut ceva ciudat azi ?
Azi mi-a scapat!


13. Ce părere aveţi despre acest chestionar ?
"Nu e chestionar. E o insiruire de intrebari." (S. Chelcea)



14. Spune-ne ceva ce nu ştim încă.
Vaccinul AH1N1 e apa plata.



15. Prenumele copilului dumneavostră, dacă ar fi fetiţă.

Laura, Sofia, Miruna...


16. Şi dacă ar fi băiat?
Matei, Paul, Petru...



17. V-aţi gândit vreodată să locuiţi în străinătate ?
Uneori. As merge pentru un timp scurt, nu pentru totdeauna.


18. Ce aţi dori să vă spună Dumnezeu la Porţile Raiului?

Raspunsul  la intrebarea asta ar fi trufie. Sa ma vad la Porti si trimit telegrama.


19. Dacă aţi putea schimba ceva în lume, ce ar fi ?
As schimba cevauri multe. Primul lucru: as elimina rautatea.



20. Vă place să dansaţi ?
Da! Acasa in fata oglinzii.



21. George Bush ?
Nu.


22. Ce aţi văzut la televizor ultima dată ?
Kid vs Kat.

Sfatul zilei

Sfatul zilei. Ar fi bine sa-l respecti!

I´m singin´ in the snow...

Eu sunt paranoica...mai mult sau mai putin, in  functie de zilele saptamanii si prognoza meteo. Sunt si pesimista, in masura in care am oroare de dezamagiri. Dar...dar...sunt si optimista. Latura mea de flower-power se lasa simtita uneori. Ca spre exemplu azi, cand am hotarat sa vad lucruri frumoase in jur. Apropo, uneori doar vointa te face sa vezi lucruri frumoase in jur. Asadar...azi nu am vazut baltile semi-inghetate si murdarele. Nu! Azi am topait (atat cat pot eu topai) in incercarea de a trece strada. Azi nu am injurat oamenii foarte grabiti, cu slujbe importante carora nu le pasa ca sunt singuri pe strada si trec vertiginos aruncand stropi uriasi din mai sus mentionata balta semi-inghetata samd; azi nu i-am vazut (si am stat de 2 metri de strada, asteptand la semafor). Azi, pe drumul spre casa am mers incet, un soi de plimbare si m-am bucurat de nenumaratele stelute din zapada, de aerul rece si ninsoarea placuta, de zapada poaspat asezata, neatinsa de bocanci si cizme. N-as putea spune ca ceva vital s-a schimbat intre ziua de azi si cea de ieri, poate doar ca azi am avut un zambet tamp tot drumul pana acasa (cred ca mai este inca arborat pe figura).
Du Du Du Du Du Du Du Du Du
I´m singin´ in the snow, just singin´ in the snow, what a glorious feeling, and I´m happy again....

Sa ne amuzam putin, zic...

Nu stiu daca a mai fost semnalat aici noul fenomen muzical am fratilor de peste Prut...daca nu, iacata-l!
Ceva informatii in plus aici.

Концертные

Sunt filme asupra carora ma interesez inainte sa le vad si evident filme pe care le vad fara sa stiu nimic despre ele si ma informez dupa. Aseara am vazut "Le Concert"(2009) si nu stiam decat plot-ul. Cand am ajuns acasa m-am informat mai in amanunt asupra domnului Radu Mihaileanu si cred ca mai sunt cateva filme pe care ar trebui sa le vad, caci Le Concert a fost tare frumusel! Nimic complicat, clisee la tot pasul - n-am vazut nimic rau in asta, tocmai raportat la astfel de clisee s-a construit comicul-, muzica...un mix de Tchaikovsky, gipsy si russian foarte simpatic. Nu este nici E. Kusturica, nici Mungiu, nici comedie hollywood-iana ci mai degraba cate putin din fiecare. Este in schimb foarte reconfortant umorul vis-a-vis de Rusia comunista sau de modernitatea Vestului. Nu neaparat un film de la care sa iesi cu o noua optica sau cu idei revelatoare, ci un film dupa care ramai cu un sentiment placut, care reuseste sa emotioneze intr-o oarecare masura.
Replica Favorita: nu stiu ruseste :(
                           sunt insa mai degraba scene favorite decat replici.

a fi sau a nu fi... Ce?!?!?

Măi dragă...ce-i cu femeile? A luat-o razna regnul feminin? În ultima vreme tot ce vad şi aud sunt fie extra-mega-feministe ori anti extra-mega-feministe(cunoscute şi ca "urâtoarele de femei" ). Ori tot ce aud e: bărbaţii sunt...[ştim cu toţi diversele animale cu care sunt asemănaţi, printre cele mai populare fiind dragalaşul porculeţ], nu ştiu să se poarte [un mitocan, nu-mi trage scaunul când mă aşez, nu-mi deschide portiera, aşteptă să achit eu nota de plata...păi de unde să mai ştie ce mai vrei tu, păpuşică, dacă în permanenţă îi turui cât de independentă eşti!?!], sunt infideli [eu mereu încerc să fiu cât mai atrăgătoare şi el tot se uită după diverse pe stradă...din păcate, aici nu am cum să-l dezvinovăţesc pe inculpat], n-au pic de gust estetic [de parcă dacă nu i-ai spune tu, n-ar şti săracul ce bluză să ia pe el] şi punctul culminant: NU MĂ ÎNŢELEGE!!! [aşteaptă de la mine să-i spun tot, ar trebui să înţeleagă ce am, fără să îi spun. Aici, din păcate, mă încadrez şi eu. Doar că am descoperit o treabă cu fetele/femeile: dacă le laşi în supărarea/depresia lor acolo, îşi revin singure, fără ca masculul sa fie nevoit să-i cumpere flori si ciucalată]. Partea cealaltă a monedei e cea în care, tot o EA afirmă sus şi tare: femeile sunt proaste, nişte mironosiţe care aşteaptă totul de la el, care nu ştiu să managerieze o relaţie, care ar trebui să accepte bărbaţii aşa cum sunt...una peste alta, sunt femeile care se consideră mai presus de suratele din prima categorie, motiv pentru care ţin să le arunce ţărână în ochi.
Drept să spun, sunt mai orientată să le înţeleg pe anti extra-mega-feministe, că parcă-s mai realiste pe ici pe colo. Cred eu şi că orientările astea au un substrat, că mai degrabă sunt dispuse fetili care au avut câteva experienţe urâtele, sau le-au fost povestite experienţe urâte, să considere bărbaţii porcuşori. Cred şi că multe femei "apărătoare de bărbaţi" afirmă asta sus şi tare pentru că este cool. Şi mai cred că e amuzant pe alocuri să generalizezi, să fii feministă sau anti-feministă, sau misogin sau mai ştiu eu ce, dar că deseori se exagerează în cel mai absurd mod.
Aşa că...ce a fost la început, oul sau găina? Eu cred că maimuţele.

Dr Freud intreaba, publicul raspunde

Pe Dr Freud il sacaie o intrebare. Si ii sta ca un ciob in ochi sau ca o fractura nazala aceasta intrebare, fix in mijlocul creierului sau oricum prins cu explicarea viselor.
Nu poate trece peste aceasta intrebare total suparatoare si deranjanta fara un raspuns; poate ar reusi, daca zi de zi nu ar fi regasi-o pretutindeni.
Asadar si prin urmare: Dom'le, trebuie sa ai o pregatire minima pentru a comenta sau a-ti da cu parerea? Dr. Freud vede cat ii ziulica de mare cum in stanga si in dreapta toata lumea comenteaza; de la muzica la filme, la piese de teatru, la pictura sau arta de varii tipuri si nuante. E bine dom'le, asa? Chiar oricine, la orice ora, sa comenteze? Nu oricum, asa, mici pareri personale...nuuu!!! analize complexe de continut, idei nastrusnice, dar mai ales prost sau deloc argumentate.
Oricine are cunostinte, este rugat a raspunde. Cineva trebuie sa se ocupe si de psihanaliza viselor.