Eu n-as pleca dintr-un singur, unic si irevocabil motiv: familia. Cu toate ca nici acest unic motiv al meu nu va fi suficient de puternic.
De ce as pleca? Pentru ca aici, unde vorbim aceeasi limba, avem aceeasi istorie, batem aceleasi strazi, lipseste respectul. Nu pot avea o relatie buna cu tara mea, daca respectul meu nu e reciproc.
Admir oamenii care spun ca raman aici pentru a schimba ceva, pentru ca au inca incredere in neamul asta asezat la rascruce de drumuri si chiar cred discursuri sau discutii pro-nationaliste, insa in momentul in care am iesit din globul asta magic al ideilor si m-am lovit de realitate, n-as ezita nici macar o secunda si as pleca.
Consider firesc sa raman intr-un loc care-mi face bine, care-mi ofera minimul de satisfactii. Amintiri, clipe frumoase, familie, ganduri, iubire poti avea oriunde in lume. Ce-i drept, poate nu o sa fie sentimentul de aparteneta, de istorie comuna, de strabuni, insa acestea sunt aspecte ce tin de cuget, iar constiinta e aceeasi pretutindeni.
Daca cineva imi poate oferi doua motive, sau chiar unul, viabil, pentru a ramane in Romania, speak now or forever hold your peace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu