duminică, 1 august 2010

1

E un film (opera de arta l-as numi eu) pe care l-am vazut o singura data, acum vreo doua veri, dar pe care mi l-am derulat in minte de nenumarate ori, incat si acum pot vedea cu claritate imagini. E un film caruia nu i-as putea gasi niciodata vreun minus. E ca si cum ai avea o lupa mare prin care nu vezi, ci simti.

5 comentarii:

  1. mah si parca de-ai naibii vorbiti toti de filme bune...acum cand am io net de 1kb/s si nu mai am nici un film pe calculator... cand aveam teava de net n-ati fi putut sa ziceti de filme...v-apuca acuma filmofilia >:P

    RăspundețiȘtergere
  2. pai mi-ai zis tu vreodata: mai fata, zi-mi si mie un film de uitat la dansul? Nu! Ce te tot plangi ca o muiere, nu-mi pot da seama!

    RăspundețiȘtergere
  3. pai imi este si anume necaz mai fata...ca daca incerc sa dau jos un film, imi creste barba in buletin...si la varsta aia nu mai imi arde mie de filme, atunci o sa ma gandesc cum o sa fie pomana, priveghiu...etc...

    RăspundețiȘtergere
  4. ce povesti triste imi spui...acum am sa am o duminica tare deprimanta...batranete, pomana, tate cu par...

    RăspundețiȘtergere
  5. pai cine zice de tate cu par? gandeste-te la tate epilate :D

    RăspundețiȘtergere