Nici macar nu trebuia sa scriu asta, e de la sine inteles. Lucruri micute, asupra carora in mod firesc, organic, nu te opresti prea mult. Cum ar fi starea mea azi, sau de maine sau de mai stiu eu cand...sau ideile mele amarate. Simt nevoia sa le scriu, dar de ce nu le scriu pe o foaie de hartie pe care sa o vada doar cei doi ochi ai mei? Inca ceva ce nu inteleg e de ce cred unele fiinte ca acele fraze scrise le definesc. Ciudata idee. Ca si cum cele cateva cuvinte puse laolalta spun ceva despre tine, despre ce naiba se petrece in capul tau. Ca sa fie totul clar: nu scrie lucruri care nu te reprezinta! Dauneaza grav si...atat. Doar nu o mai face!
Nu pot intelege de ce se ascund oamenii chiar si de ei insisi. Care e scopul? TREBUIE sa pari destept, prietenos, realizat, cu orice pret? Adica...daca nu arunc cu idei geniale si neologisme al caror sens abia l-am aflat, nu am chef sa fiu prietenoasa, nu am un extra-mega-job care in nomenclatorul COR nici macar nu exista, ar trebui sa resimt un handicap?
Este evidenta pregatirea unui om, fara sa fie nevoie de indicatoare luminoase. Si la fel de evident, cei care stiu putin, vor sa si arate asta.
Ca oamenii se ocupa prea putin de sufletul lor, simt ca nu mai are rost sa tastez. Sau poate m-am nascut eu prea tarziu, epoca asta ma depaseste si nu ma integrez.
Una peste alta, sunt aspecte care pur si simplu...sau mai degraba doar simplu, nu fac decat sa ma convinga de faptul ca nu se prea stie care e limita penibilului si se tot alearga peste ea.
In incheiere, as dori sa subliniez respectul pe care il port oamenilor care sunt prieteni cu
,caci a lor e intelepciunea si linistea.
toate cele bune!
RăspundețiȘtergere