Definitie

Om prost, prea plin de el sa mai gaseasca loc pentru altcineva, poate doar pentru cel ce il aduleaza. Om care nu a obtinut nimic prin munca sa, ia totul de-a gata si considera ca i se cuvine. Inteligenta nativa inteleasa si folosita gresit. Egoist si inapt social, dar mai ales incapabil de remuscare. Om de carton, fara coloana vertebrala, doar cu o gura plina de vorbe.

Nota autorului: nu se va regasi niciodata in descriere, din cauza descrierii.

Am sa ajung celebru, prin descoperirea lebedei care a devenit ratusca cea urata.

  M-am trezit gol, in mijlocul unui drum, de unul singur. M-am dezbracat de toate gandurile, simtirile, simturile, visele si visurile. Golul pe care il pot imbraca asa cum mi-am dorit. Poate. Sau  asa cum pot. Poate.
   In momentul in care incep sa dansez, mi-e cu atat mai greu sa ma opresc, mai ales daca partenera ma place. Stii, in potrivire sta totul. Probabil. Sau probabil in dorinta mea de ma regasi in privirea altcuiva. Probabil.
  Daca as sti in acest moment ca testez lungimea granitei, m-as opri. Daca as sti ca sunt la cativa pasi de o avalansa, m-as opri.


Am sa ajung sa-mi indeplinesc toate visele. Nu conteaza mijloacele. Am sa am bula mea, calduta si primitoare, ce mi-am dorit-o intotdeauna. Va fi impodobita cu lucruri banale, fara nicio insemnatate, dar care in ochii mei au valoare, pentru ca eu stabilesc polaritatea. Imi voi permite orice, mai putin sa gandesc.

PicTUri

Erai asezata pe un scaun alb, fara spatar. Priveai in jos, la mainile-ti impreunate pe picioare. Stateam asa de minute bune, incat nici macar nu-mi amintesc ce asteptam. Cred ca raspunsul la o intrebare, aceeasi intrebare dintotdeauna: "de ce?".
Florile de pe masa imi provocau o stare de rau, asemeni unei rani deschise. Se inghesuiau idei, franturi de ganduri, umbre de dorinte, iar eu deveneam cu atat mai nervos cu cat toate cuvintele pareau c-au plecat intr-o vacanta, binemeritata, poate. M-a fixat apoi orbitor, asemeni unui reflector: esti surda la mine! Am realizat ca tipam, dar tu ai ramas cu privirea sfredelind invelisurile pamantului.
Am tacut, am pornit spre usa. Trecand pragul am revenit in prezent.

Imi pare rau...

   Cele cateva secunde de nemiscare dinaintea unei ploi torentiale. Atunci cand totul este in amorteala, stiind ce urmeaza. Vei simti cum toata pielea iti este lovita de picaturi reci, intr-un ropot ametior, halucinant. Pasii tot mai rapizi pentru a ajunge la adapost...adapostindu-te de frici, de ganduri, de evident.
   Nu te inteleg deloc! In plus, tin sa-ti aduc la constiinta ca poti fugi, insa nu te poti ascunde. Nu, surprinzator, nu un bufon mi-a spus replica asta.
   Daca ai putea sa te opresti doar atat cat sa analizezi unde te afli, ai putea sa mai salvezi cate ceva. Lucrurile insa nu functioneaza asa...am vrut sa spun "din pacate"; dar e din fericire. Fericirea nu stiu cui, se presupune ca a ta, dar o fericire care apare prea tarziu, e costumata in tristete.
   Te stiu pe de rost ca versurile unui poem, iar in acele versuri cred si sper! Imi pare rau doar ca acele ceasornicului si-au uitat drumul.

Imi doresc ca mana lui Midas sa existe, dar tot ce atinge sa transforme in fericire. Sa stearga toate lacrimile, sa inlature gandurile realiste, reci si gri. Sa invete pe oricine zborul, linistea si impacarea. Acoperamantul de care toti dispunem, dar putini il folosim.
Imi doresc sa suferim de uitare. Sa uitam sa ne impingem, sa uitam fim inconjurati de oglinizi false si deformatoare.

Trebuie sa-mi schimb perna, asta-mi da cosmaruri

Sentimentul "ceva nu este in regula" pe care il ai uneori, e total real si bazat pe intuitie+feeling. Faptul ca tu ii cauti parti pozitive si le ridici la patrat, nu face decat sa prelungeasca drumul catre acelasi sfarsit inevitabil; iar asta nu este decat pierdere crunta, dureroasa si irevocabila de timp. Oameni anosti si fricosi, carora orice urma de suferinta le repugna! Fireste ca suntem egoisti. Dam inapoi doar atunci cand primim si nici macar atunci fara rezerve.

Ceea ce ma supara de-a dreptul uneori, e ca realizez cat de mult semanam. Intotdeauna e mai usor sa identifici si sa arati cu degetul spre celalalt decat sa faci o mica-mititica introspectie. In momentul in care mi-am luat timpul necesar si am cercetat intai partile si apoi intregul, multe lucruri s-au asezat frumos, cap la cap, asemeni bancnotelor. Am recunoscut si am fixat pamantul cu privirea pentru ca mi-a fost rusine. Din fericire pentru mine, nu m-am dezamagit de data asta si am reusit sa-mi recunosc si insusesc greselile. Gresesc mult si mereu ma tem de asta. Si din ce ma tem mai mult, evident, dintr-atat gresesc mai mult. Am observat totusi ca una din bucuriile mele constante e ca intotdeauna mi s-a oferit timp. Timp sa analizez, etichetez si indosariez totul asa cum trebuie. Reversul ar fi fost sa arunc totul cat mai departe si sa consider ca nu s-a intamplat nimic, ca mai apoi sa se intoarca si sa ma loveasca fix in spate, ca un bomerang ce este.

Ploua, conform legii, cu picături mari, mai ude ca de obicei. Ne-am strecurat și noi în realitate, simțindu-ne grozavi, neajutorați, rătăciți ca niște păsări scăpate din colivie, speriate de libertatea ce-și arată colții.
E atat de cețos cand trebuie să iei totul de la capăt. Undeva, în depărtare, e totuși optimist, pentru că ai fost învățat și ai aflat mai apoi singur, că întotdeauna ceața se ridică.
Îmi place să port ochelari de soare cand e ceață, pentru a nu risca să fiu orbită de lumina mult prea puternică și să mă rătăcesc.

Fals si uz de fals.

Te iei, te imbraci in hainele potrivite, faci miscarile potrivite si traiesti viata potrivita. Potrivita. Cu timpul, cu vremurile, cu anii. Politia anilor pedepseste falsul, dar mai ales uzul lui, cu reactia. Fiecare actiune are o reactiune.