Sentimentul "ceva nu este in regula" pe care il ai uneori, e total real si bazat pe intuitie+feeling. Faptul ca tu ii cauti parti pozitive si le ridici la patrat, nu face decat sa prelungeasca drumul catre acelasi sfarsit inevitabil; iar asta nu este decat pierdere crunta, dureroasa si irevocabila de timp. Oameni anosti si fricosi, carora orice urma de suferinta le repugna! Fireste ca suntem egoisti. Dam inapoi doar atunci cand primim si nici macar atunci fara rezerve.
Ceea ce ma supara de-a dreptul uneori, e ca realizez cat de mult semanam. Intotdeauna e mai usor sa identifici si sa arati cu degetul spre celalalt decat sa faci o mica-mititica introspectie. In momentul in care mi-am luat timpul necesar si am cercetat intai partile si apoi intregul, multe lucruri s-au asezat frumos, cap la cap, asemeni bancnotelor. Am recunoscut si am fixat pamantul cu privirea pentru ca mi-a fost rusine. Din fericire pentru mine, nu m-am dezamagit de data asta si am reusit sa-mi recunosc si insusesc greselile. Gresesc mult si mereu ma tem de asta. Si din ce ma tem mai mult, evident, dintr-atat gresesc mai mult. Am observat totusi ca una din bucuriile mele constante e ca intotdeauna mi s-a oferit timp. Timp sa analizez, etichetez si indosariez totul asa cum trebuie. Reversul ar fi fost sa arunc totul cat mai departe si sa consider ca nu s-a intamplat nimic, ca mai apoi sa se intoarca si sa ma loveasca fix in spate, ca un bomerang ce este.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu