Decoloreaza-te...desira-te! Alearga, poate prinzi nemarginirea, numai fa ceva si dispari din peisaj. Cat la suta din tine e apa de ploaie? Sa zicem cam..85,7%? Prea putin? Nu-i nimic, asa sunt eu, optimista la inceput de an.
Exprimarea libera e trecuta in Constitutie, dar prea multa libertate in exprimare oboseste auditoriul.
Multi dintre noi sunt polivalenti, sau in descoperire de noi valente, altii isi consolideaza valorile existente. E bine sa fii constient de propria forta, sa ai incredere in tine. E la fel de bine sa realizezi cand exagerezi. Stii cand exagerezi? Cand e o discrepanta flagranta intre tine cel care esti si tine cel ce il prezinti.
Un nou an, un nou inceput...o noua minciunica. Ia aminte de la Pinocchio! Haide sa o luam logic si realist: timpul e creatia omului, el a stabilit ca anul e an si cate zile aferente are, el a masurat orele unei zile asa; nu e nimic mistic in asta. Nu o sa se intample nimic dupa cele 365/366 de zile. Niciun nou inceput, nimic. Crede-ma pe cuvant! Ziua aia 1 care e a Noului Val, nu e decat a 366/367-a din anul trecut. Acelasi tu, aceeasi oameni in jurul tau, acelasi trecut...ce sa mai, cam tot ce a fost si pana acum. Ca se intampla diverse in "noul an" e pentru ca, nu-i asa, asta e mersul lucrurilor. Nu pentru ca Adriana si-a pus o mega dorinta la 24.00 in data de 1 ianuarie. Va spun sigur ca daca Adriana si-ar fi pus o dorinta pe...4 iunie sa zicem, si ar fi crezut in ea si ar fi luptat pentru ea s-ar fi materializat, poate mai degraba decat cea de pe 1 ianuarie.
Nici macar ipocrizie nu pot spune ca e. Nu stiu ce e. Pana acum nu am privit sarbatorile de iarna decat ca pe o ocazie potrivita de a fi impreuna. Sa ma gandesc doar la mine si la ai mei. Sa simt asa cum trebuie sarbatoarea(ca doar d-aia a facut-o Biserica). Ca pentru altele, calendarul crestin ortodox are o sarbatorica numita Iarta-ma!
Nu am sa ma simt mai luminata, mai curata, mai pacificata(da da, e inventie cuvantul), cu toate ca asa am citit in mesajele primite; ca sa fiu zmeul-zmeilor, fericirea si luminata luminatilor dintre fericiti.
Majoritatea lucrurilor trebuie facute la timpul lor. Daca, din diverse motive ai omis, amanat, uitat sa faci ceva, trebuie sa te astepti la o reactie negativa sau la nicio reactie, pentru ca, nu-i asa, ce pentru noi e momentul potrivit, pentru celalalt tocmai a fost.
Romanul s-a nascut...muzical, si in muzicalitatea sufletului sau liric, face din realitate un decor cartonat, induiosator de absurd, oniric.
Oh my darling...oh my darling Clementineeee!!!!
duminică, 4 ianuarie 2009
duminică, 21 decembrie 2008
sâmbătă, 20 decembrie 2008
joi, 18 decembrie 2008
marți, 16 decembrie 2008
Suflet mic
Hai sa facem poze la nisipul de pe strada!!! Poate ne plateste cineva si ne imbogatim.
Vreau sa scriu despre Iepurasul de Pasti. Ba nu. Despre Mos Craciun vreau sa scriu, despre minunatii oameni din jurul meu, de ieri si de acum cativa ani, caci putini au fost, pe cale de extinctie se afla.
Am anul asta o pata pusa pe Mos. Pentru prima data. Pentru prima data nu vreau sa-l mai ajut; ia sa-si mai caute si alti spiridusi, ca anul asta nu pot gasi "magia" pentru a face cadouri. Nu merge si gata. Vreau doar sa ma ingrijesc de bradul meu familial si atat. S-a cam mirat Mosul de ce lucrez cu jumatate de norma; i-am spus ca de fapt e full time. Am un suflet mic, nu incap multi oameni acolo, a oferi presupune a fi si asa mai departe.
Da. Nu e nici amuzant, nici inteligibil articolul asta. E doar fireasca observatie, constatare, remarca.
luni, 8 decembrie 2008
ce-am visat aseara...
Noapte. Fara vise si fara lumini. Noaptea cea mai intunecata. Acordurile pianului revin iar si iar, intr-un continuu vartej. Reusesc sa trezeasca cele mai bine ascunse si nefiresti sentimente ce le-ai avut vreodata. Nu dor, plutesc, intr-o ordine fireasca, asemeni notelor. Linistea cea mai acuta, in care esti doar tu cu muzica, intalnirea atat de simpla si totusi greu de atins. Puritatea instrumentului, divinitatea sunetului, intelegerea, constientizarea. Desavarsirea nu poate fi atinsa de fiinta umana. O mica glumita a destinului: supliciul de a fi creator, insa de a nu fi nicicand asemeni. Frumusete in stare pura, intangibila. Dependenta.
Cautari. Continua incertitudine. Raspunsuri. Raspunsuri multe de tot. Jumatate dintre ele nasc alte intrebari. Cercul nesfarsit.
Intotdeauna muzica, dumnezeiasca muzica.
joi, 4 decembrie 2008
sweet is in the air
Nici macar nu trebuia sa scriu asta, e de la sine inteles. Lucruri micute, asupra carora in mod firesc, organic, nu te opresti prea mult. Cum ar fi starea mea azi, sau de maine sau de mai stiu eu cand...sau ideile mele amarate. Simt nevoia sa le scriu, dar de ce nu le scriu pe o foaie de hartie pe care sa o vada doar cei doi ochi ai mei? Inca ceva ce nu inteleg e de ce cred unele fiinte ca acele fraze scrise le definesc. Ciudata idee. Ca si cum cele cateva cuvinte puse laolalta spun ceva despre tine, despre ce naiba se petrece in capul tau. Ca sa fie totul clar: nu scrie lucruri care nu te reprezinta! Dauneaza grav si...atat. Doar nu o mai face!
Nu pot intelege de ce se ascund oamenii chiar si de ei insisi. Care e scopul? TREBUIE sa pari destept, prietenos, realizat, cu orice pret? Adica...daca nu arunc cu idei geniale si neologisme al caror sens abia l-am aflat, nu am chef sa fiu prietenoasa, nu am un extra-mega-job care in nomenclatorul COR nici macar nu exista, ar trebui sa resimt un handicap?
Este evidenta pregatirea unui om, fara sa fie nevoie de indicatoare luminoase. Si la fel de evident, cei care stiu putin, vor sa si arate asta.
Ca oamenii se ocupa prea putin de sufletul lor, simt ca nu mai are rost sa tastez. Sau poate m-am nascut eu prea tarziu, epoca asta ma depaseste si nu ma integrez.
Una peste alta, sunt aspecte care pur si simplu...sau mai degraba doar simplu, nu fac decat sa ma convinga de faptul ca nu se prea stie care e limita penibilului si se tot alearga peste ea.
In incheiere, as dori sa subliniez respectul pe care il port oamenilor care sunt prieteni cu
,caci a lor e intelepciunea si linistea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)