El e un duh pufos si bineinteles, lampa sa cea fermecata. Mai erau acolo avioane, melci cu casute uriase; asteptau toate sa le descopar.
Cum sa vrei altceva, cand gasesti totul la indemana? Cum sa treci nepasator pe langa o floare, sa ignori norii cei jucausi, sa nu te bucuri de aerul noptii, de verdele proaspat al ierbii? Sa nu ramai ore intregi privind stelele unui cer de vara?
Din lucruri marunte peste care majoritatea paseste nepasatoare se compune fericirea. Din a fi capabil sa te bucuri de ce a lasat Dumnezeu sau Big Bang, oricum vrei sa-i spui. Nici macar nu e vorba de magnificele concepte pe care le exploatam, le murdarim si le prost intelegem noi. E vorba de tine, de a te intalni cu tine, sa verificati daca va mai recunoasteti. E vorba de sufletul copilului care merge si mangaie o floare, pentru care norii sunt ca o carte de povesti. Abia cand vei sti ce-i cu tine, vei putea sa indraznesti sa te referi la adevar, cinste, respect. Nu sa spui ca stii. Sa lasi capul smerit, sa incerci sa intelegi. Nimeni altcineva nu te va face sa intelegi, afara de tine insati.
Eu nu stiu. Insa orice mic lucru ma bucura, fie mirosul diminetii, o floarea-soarelui, norii cei cu fantastice povesti, o privire de copil alaturi de care vad acelasi cer. Lumina vine din noi, in primul rand, cunoasterea din smerenie, fericirea din mici lucruri colorate. Important e sa ai o cutiuta in care sa aduni minuni; sau un suflet, daca vrei. Doar sa stii ce sa aduni.
Cum sa vrei altceva, cand gasesti totul la indemana? Cum sa treci nepasator pe langa o floare, sa ignori norii cei jucausi, sa nu te bucuri de aerul noptii, de verdele proaspat al ierbii? Sa nu ramai ore intregi privind stelele unui cer de vara?
Din lucruri marunte peste care majoritatea paseste nepasatoare se compune fericirea. Din a fi capabil sa te bucuri de ce a lasat Dumnezeu sau Big Bang, oricum vrei sa-i spui. Nici macar nu e vorba de magnificele concepte pe care le exploatam, le murdarim si le prost intelegem noi. E vorba de tine, de a te intalni cu tine, sa verificati daca va mai recunoasteti. E vorba de sufletul copilului care merge si mangaie o floare, pentru care norii sunt ca o carte de povesti. Abia cand vei sti ce-i cu tine, vei putea sa indraznesti sa te referi la adevar, cinste, respect. Nu sa spui ca stii. Sa lasi capul smerit, sa incerci sa intelegi. Nimeni altcineva nu te va face sa intelegi, afara de tine insati.
Eu nu stiu. Insa orice mic lucru ma bucura, fie mirosul diminetii, o floarea-soarelui, norii cei cu fantastice povesti, o privire de copil alaturi de care vad acelasi cer. Lumina vine din noi, in primul rand, cunoasterea din smerenie, fericirea din mici lucruri colorate. Important e sa ai o cutiuta in care sa aduni minuni; sau un suflet, daca vrei. Doar sa stii ce sa aduni.
...iar cand vei fii strans destule, intotdeauna, niciodata, vesnic, mereu, nu vor mai fii abstracte. Sa ramai mereu copil, pt ca iti promit ca vei avea cu cine sa imparti cerul. I will always be your fool.
RăspundețiȘtergere