vineri, 4 iulie 2008

Vineri

M-am trezit foarte speriata dupa cele 20 de minute de somn, probabil din cauza unui vis. Ceasul imi arata o ora oarecare. In ultima vreme orele si zilele isi pierd conotatia temporala. Masor timpul in tine; tu esti masura a toate si toate le masor prin tine.
Cat de sus se poate inalta omul? Cat isi permite. Sau cat de sus este purtat. Stiam ca trebuie sa existi pe undeva. Te asteptam doar, caci prin tine pot atinge cercul cel mai inalt; e locul acela in care simti ca te-ai inaltat atat de mult incat orice sentiment este in stare pura. Nu e despre a intelege, ci despre a simti, a sti de la sine. Si este despre tine. 
Este pentru totdeauna... absolutul nu moare niciodata!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu