vineri, 10 octombrie 2008

fara titlu...partea a 2-a

Si te-ai dus dulce minune
Si-a murit iubirea noastra...

Ghici ce? Jana nu e moarta, Jana se transforma...

Totusi este trist in lume!
Am:
Un buchet cu miros de toamna, intravenoase cu zambete adunate in cei 21 de ani. Cantitativ, lacrimi dureroase multe, devansate clar calitativ de cele de fericire. Un colt negru, in care asez amarul. Un secret ce ma va ajuta intotdeauna, indiferent ce ar fi. Cateva maini care ma vor ajuta sa ma ridic. Un iepuras mucegait si o simtire ce nu o voi lasa sa moara. Un urs mare care avea cercei cand l-am primit...nopti albe, postere hand made pe pereti, niciodata un tirbuson(insa intotdeauna o nevoie acuta de el), toroipanu', hohote isterice, suzete de 1 iunie, pipotele(diminutiv).
Un soi de indatorire de a juca un soi de fotbal care numai fotbal nu e, dulciuri impartite in mod egal(eu le-am terminat...pot sa mai iau de la tine?), manite mici, mici care cresc groaznic de repede, o parte de lume. 2 ochi verzi. O privire cat o mie de cuvinte de incurajare. Sufletul meu.
Greseli, greseli...cateva lucruri bune.
Un licurici cu zbor de lumina in care-mi pastrez zambetul si fericirea, care-mi va calauzi pasii. Coloram impreuna, atemporal; fara date exacte, fara contabilizari, simt fiecare clipa ce a trecut, o retraiesc iar si iar...o prima data repetitiva si noua mereu.
Aceeasi atitudine de copil plangacios (chiar si la desene animate), ca intotdeauna. Cicatrice vechi si noi. Fericire in stare pura, fluida. Vise....neincapator de multe vise.

Ia eu fac ce fac demult...vorbesc mult!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu