Wow!!! Deci..."wow" inmultit cu infinit si intors pe dos, rasucit si din nou inmultit. As rade daca nu mi s-ar parea cinic sa fac asta...probabil chiar am sa rad in pofida cinismului.
Haide sa iti spun, draga suflete, ceva: lirismul si disperarea sunt doua lucruri distincte. Cu lirismul te nasti; stare de aproape nebunie, de fluiditate a sufletului, de inaltare si zbor in tine insuti. Disperarea e atunci cand ratiunea iti este doborata, cand suferinta sau dragostea pun stapanire pe tine...si te crezi liric. Un grad peste rational e sensibil, din nou nu e liric. Haideti sa facem toti un efort si sa nu mai ne cufundam in "lirism". E chiar induiosator, dar de proasta calitate. Am sa explic: o experienta a ta, sau 2, sau 3 nu te fac un cunoscator, un fauritor de legi generale. Consider firesc sa simti in felul tau, sa ai o ideologie de viata, dar asta nu are de-a face cu mine!!! Deloc, deloc, spre minimul admis de lege!
Daca eu fac un lucru, tu profiti de el si crezi ca sunt usor de pacalit, ca sa nu spun fraiera, in mod clar tu nu ma intelegi, iar eu cu atat mai putin...si lucrurile pot continua asa la nesfarsit! Un gest de-al meu poate ramane fara ecou, cu toata bunavointa si implicarea mea, din simplul fapt ca tu nu simti la fel, iar pentru asta nu e nimeni de inculpat. Insa a legitima un fapt cel putin bizar pe care il faci, prin simtire, nu mai e bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu