luni, 19 octombrie 2009

L'Ennemi public n°1

Stranger, stop and wish me well,
Just a prayer for my soul in Hell.
I was a good fellow, most people said,
Betrayed by a woman all dressed in red.


R.F. :
Melvin Purvis: What keeps you awake nights, Mr. Dillinger?
John Dillinger: Coffee.


Are 2:35 ore pe care nu le-am simtit. Eu nu ma dau in vant dupa filme cu bang-bang, good guy/bad guy, hotii si vardistii, etc. Trebuie sa am o anume stare sa ma uit la un astfel de film. Sunt treburi cu onoare, coduri nescrise, dedicare totala misiunii  care pentru noi femeile sunt un fel de OZN-uri. O sa vezi ca am dreptate daca te uiti la filmul asta. Cele mai mari oportuniste, tradatoare si...oricum vrei sa-i spui unui lucru de genul asta sunt femeile. Cu tot feminismul caracteristic, trebuie sa recunosc ca atunci cand vine vorba de a iesi dintr-o treaba urata, femeile tradeaza. Se cheama spirit de conservare. D-aia sunt mai multe femei decat barbatii si d-aia mor barbatii mai repede in filme, ca tin la coduri si onoare si etc. Dar am deviat urat de tot. Ziceam ca nu sunt un fan al unor filme de genul, insa asta mi-a atras atentia inca din vara de cand a aparut. In primul rand din cauza actorilor. Apoi, pentru ca ma intriga perioada asta a Americii, de la 1900 la 1960.
  Ce mi-a placut la film este ca reuseste sa te introduca in atmosfera lejer. Dillinger mi se pare un personaj bine conturat si jucat impecabil, genul de erou negativ pe care il iubesti si care speri sa scape in final, cu toate ca il vezi jefuind banci si ucigand. Un alt plus pe care il vad eu este filmarea cu hand-held camera, care face "WOW!" din scenele de actiune - creste adrenalina si realismul scenei instant. Va trebui sa mai vad cateva filme clasice "grele" de genul astuia pentru a putea face o comparatie buna, insa deocamdata mi s-a parut un film très bon.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu