vineri, 26 martie 2010

astenia unei primaveri...primavara unei astenii

Hai sa ne facem praf...sau macar un pic de pulbere. Sunt atat de sensibila incat presar praf de stele oriunde, iar din coltul camerei ma priveste un unicorn perfect. Sunt cel mai performant multifunctional in viata, scot milioane de copiii de vise perfecte pe milisecunda. Tin ascunsa bine in sertarul notierei de la capatul patului telecomanda; in noptile in care cred ma plictisesc, derulez timpul si mai revad ceva scene memorabile. Fac dragoste cu orice licar de creatie, ca la sfarsit sa-mi pot face cercei rotunzi din orgasmul ei. Imi prind tamplele in maini si dau verdictul: pot intelege orice, tot, absolut. Inteleg vieti de langa mine, sunt de acord cu orice va face bine, fericiti...iubiti nu; cu iubirea nu ma incurc, n-am sa pot niciodata, sunt atat de multi experti. Da, da. Iubirea are expertii ei; au disecat-o ei ca americanii broscutele la scoala, au intors-o pe toate partile, ba chiar au facut combinatii din ele, iar  acum stiu.
Ai grija! Sa nu ranesti! Nu conteaza! Fericirea ta e la fel de importanta ca a oricui - cam ciudat, se cam termina pana la urma. Niciodata fericirea, bogatia, linistea ta nu vor fi la fel de importante ca ale celui de langa tine. Aici nu e un cerc, e plat si arid si se termina, rapid chiar.
Vreau sa fiu inteleasa, lume. Sa ma accepti asa cum sunt. Sa rezonezi in aceeasi secunda cu mine.
Haideti sa fim mai buni, sa avem grija de planeta, sa avem grija de noi, sa ne iubim, e cuvantul Lui.
Fiorul ala care te pune in miscare...cele cateva minute de dinainte de a adormi. Motivul si rezultatul. Cred ca la capitolul timp suntem putin limitati.
Nisipul a fost si el o piatra mare, candva...a fost calcata in picioare, mereu si mereu...inca...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu