Cor format din idei seci
Canta Ave Maria
Pentru prima data,
Ultima data cand te ascult.
Arunc cu firimituri din mine
In cele patru sau cinci sau sase
Colturi ale lumii
Creionate de mana stanga a unui dreptaci.


---------------------


Respir sacadat in ritmul lui ieri uitat in coltul din stanga al camerei. Aceeasi in care ne imbratisam atat de strans incat timpul se scurgea prin crapaturi. Buzele au bube pline de gustul fiecarei parti din tine, te gust cu fiecare silaba ce strapunge aerul umed. Nu stiu sa cant la pian. Degetele mele danseaza Sonata Lunii pe trupul tau, sunt note atat de cunoscute! Ma dor mainile si ochii si gura de tine, te respir permanent. Te tin atat de stans legat incat ranile vor lasa cicatrici. Cele mai multe dintre ganduri mi se nasc spre a muri in chinuri. Inceput niciodata sfarsit. Ca si cum visele alb-negru ar fi strident colorate iar ochii ar capitula unui tangibil agresiv. Ciupesc coarda sensibila si ea lacrimeaza pueril si ilogic. Canta acelasi cantec blestemat de zbor intrerupt, pentru ca realitatea si logica sfideaza tot ce se inalta. Ancora adanc infipta in pamant, prin care nici nu stii zborul. Grotescul 1+1=2 prin care respingi orice zmeu ce incearca sa te ridice. Aripa ciuntita a vantului nu te poate privi cu ranchiuna, insa a renuntat sa te ia cu el. Cu urechea stanga aud un vals, carmin, usor intepator. Pasii se pierd pentru a se regasi in acelasi loc. Un scenariu de Hitchcock in care se repeta obsesiv si bolnav aceleasi note, in care respectam aceeasi pasi ce ne lasa gustul unei tigari proaste, palme umede si pulsul crescut. Regasesc aceeasi replica rostita si nerostita de atatea ori, ce lasa un gust metalic si tample zvacnind de frustrare: e mai bine asa.