1.
2..
3...
START!
Ne-o amintim, cu siguranta, pe doamna a carei voce o auzeam in orice film de pe mult exploatatele casete video de dupa Revolutie. Fericire mare, acum cu subtitrarile. Sau...nu?!? Nu stiu la altii cum e, prin alte orase, insa in Bucuresti situatia cinematografelor e cam asa: minunatele "...plexuri" (cele din mall-uri) si celelalte.
In Romania, in Bucuresti mai mult decat in alte orase, nu exista consum de semne. Nu, nu, nu! Exista "a trai din/in simboluri". Nu vorbim de consumerism aici, ci de un mod de viata, un cult. Lasand orice alt aspect la o parte, si limitandu-ma la cinematografe, imaginea e urmatoarea: cine merge la film in mall trebuie sa se integreze peisajului, in primul rand, iar peisajul il cunoastem, mult prea bine: doamne si domnisoare "sclipitoare" si domni "stralucitori", nu simple persoane ci marci in miscare. Acum, daca te integrezi peisajului, trebuie sa te integrezi si spiritului. Mai greu aici. Atitudinea ori o ai, ori ba. Oricat ai incerca, EI te simt. Nu esti de-al lor si gata. Bun! Deci, sa recapitulam: nu mergem la film pentru film ci sa ne afisam. Faptul ca ne si cultivam pe ici pe colo e doar un mic plus:
"Am fost la filmul ala!"
"Si?"
"Si a fost frumos!"
Chiar asa? Interesant punct de vedere, putin probabil sa-l fi luat in considerare inainte, insa acum...!
Si sunt cinematografele de mana a 2-a. Nu e vina lor ca au ajuns asa. Ele, niciodata nu s-au gandit ca va fi nevoie de un anume conglomerat de semne ca oamenii sa fie interesati de un film (aleg varianta aceasta a decaderii cinematografelor, lasand la o parte diversele interese ale diversilor Oameni Importanti). Exista si aici o mica delimitare: exista cinematografe ingrijite si cinematografe cumplite. Iarasi, ele nu au nicio vina. Nici rola de film, nici macar actorii. Cu atat mai putin vina mea ca exista subtitrari, ca tu nu stii sa citesti, dar ai o iubita "elevata", care iti citeste. Nu e vina filmului sau a proiectorului ca e neingrijit cinematograful, cu atat mai putin a mea. De ce te razbuni pe mine, spargand seminte, scuipand cu dusmanie cojile pe jos?
Nu e nimeni vinovat ca eu aleg sa merg la un anume cinematograf, dar e vina ta ca ai 25 de ani, nu stii sa citesti, iti iei "dublajul" tipator la brat si vii sa te cultivi la cinema; ca stai in spatele meu scuipand seminte.
3...
2..
1.
FINISH!
Oameni buni, cu un alfabet suntem cu toti datori! Nimeni nu-ti cere sa stii sa rezolvi formule matematice, insa fii om in limita venitului la cinematograf si cititului de unul singur, a mancatului de seminte la tine acasa.
Dragii mei, semnul de pe tricou nu e mai mult decat atat: un semn. Din nefericire, asta esti si tu, un om ce poarta un semn. Iti spun ca nu face din tine un om insemnat, oricat speri la asta.
Post scriptum: Nici macar nu a fost un film bun.
Despre filme oricum nu are rost sa deschidem subiectul din moment ce blockbuster-ele verii par sa aiba nume precum "Un cacat pe fundul marii
RăspundețiȘtergere", productia "Manca-l-ar". Cat despre acesti...indivizi care au dreptul de a-si exprima votul, am dat si eu peste ei si consider faptul ca ai pe cineva care sa-ti citeasca (si cu intonatie) rand cu rand ce scrie pe ecranul ala mare este ceva de vis. Pur si simplu, ai mai mult timp sa te hlizesti. Pana la urma, tuturor ne-ar prinde bine un astfel de "accesoriu". In rest...noi sa fim sanatosi! Unde esti tu, Antonescu, tata?
Daca mai sunt oameni care se comporta de asa maniera, e pentru ca nimeni nu ridica un deget sa schimbe ceva. Suntem un popor de datatori cu parerea si cam la asta ne rezumam.
RăspundețiȘtergereIntr-o tara plina de talk-show-uri care nu spun nimic si de pusti de bani gata, oare mai poate fi vorba de educatie, de cultura?
De ce acceptam ca in spatele nostru, intr-o sala de cinema, cineva sa scuipe seminte? Oare nu e si vina noastra? Oare nu indolenta noastra, a tuturor, si delasarea de care "sufera" poporul roman, a facut posibile astfel de intamplari (de neacceptat prin alte tari "de soare pline")...
:) In mod sigur, de delasare este vorba. Strict la situatia de care am amintit: nici o rugaminte si nici personalul nu fac nimic, va asigur.
RăspundețiȘtergereIn plus, nici macar atat nu suntem, datatori cu parerea. Oricine isi foloseste macar jumatate din capacitatea de a rationa, constata clar unde suntem.
Cand ceva nu iti face placere incerci sa il schimbi sau sa il imbunatatesti. Daca noi suntem inca aici, singurul lucru care imi vine in minte e ca ne place asa.
Incerc sa traiesc eu intr-un anume fel, nu pot sa schimb tot ce ma inconjoara, nu trebuie sa fac asta. Indolenta se manifesta la alte nivele.