S-a spart fereastra Bisericii
si te-ai ascuns in mine;
Pana de pescarus purtat de Dumnezeu
Te-au tras afara din privirea mea.
Te vad in ciobul rosu de vitraliu
Icoana palmei mele stangi
si-am sa te strang, si-am sa te leg de mine,
in legamantul meu tacut.
Raman nemiscata in ochiul de sticla
Nu vreau si nu pot sa mai strig
Cand totul dispare in umbra
Noi nu uitam sa cantam.
Se trezesc ingeri in rastimpuri,
sa deseneze linii pe pamant,
Sa zamisleasca o floare sau poate,
un nou inceput.
Am sa ma nasc si-am sa traiesc in perpetuum
asa cum din vazduh se naste-orizontul
Inchisa in pleoapa ta dreapta
ridic Biserici din pamantul cel sferic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu