un articol atipic, aberant si slab

"Oamenii sunt de doua feluri: felul intai si felul doi"...desert nu sunt, ar fi prea buni.
Ma fascineaza, ca sa nu spun obsedeaza, ploaia. EA, ploaia. Cum de toate picaturile, multe, multe, poarta numele de ploaie? De ce nu le-a spus boabe de apa si le spune ploaie? E cam acelasi lucru cu omul. Dumnealui, omul, nu este doar calm, sau darnic, sau nesincer...sau oricum altcumva. Sunt nenumarate chipuri si stari sub care exista, dar poarta numele de om. Nu e o comparatie echitabila, stiu; doar si din prisma faptului ca ele, picaturile care formeaza ploaia, sunt sincere cu ele insele. 
Sunt intr-un milion de feluri, am cel putin un milion de fete, asta sunt si imi place asa, nu as avea cum sa fiu altfel, nici nu imi doresc. Dar nu am spus niciodata ca sunt intr-un anume fel. Ar fi groaznic. Nu am spus niciodata ca nu stiu cum sunt...ca nu-mi gasesc eu locul, e altceva; nici nu mi-am schimbat "imaginea" despre mine, in functie de ceea ce am facut. Daca azi ti-am spus adevarul nu inseamna ca sunt un om sincer, daca maine iti dau o mana de ajutor nu sunt bunatatea intruchipata.
Plecasem de la a fi corect cu tine insuti... Cred ca e o greseala incomensurabila sa te amgesti. E trist si nedrept...ajungi inevitabil sa nu-ti respecti viata.  
Mi-am dorit mult timp sa ma cunoasca cei de langa mine, sa ma vada asa cum sunt. NU! Nicidecum. Ajungi sa nu mai stii nici tu ce e cu tine. Au spus-o altii, o mai spun si eu: nu esti vazut asa cum vrei, cand vrei. Dar nu prea ar trebui sa conteze; de vreme ce nici macar tu nu esti in masura sa te privesti in ochi, de ce sa ai asteptari de la altul.
Intreg milionul meu de moduri de a fi ma face linistita si impacata cu mine insami.
"Om" e de mai multe feluri, doar ca nu stie si se crede felul intai.