Pianul fara clape

Paharul cu picaturi din sangele jertfei,
Sta-n echilibru pe marginea vietii.
Tresare spasmatic
Marul lui Adam
Din Gradina inceputului de sfarsit.

Am pierdut doiul de trefla.

Realitatea e construita din lucruri care nu se vad intre ele, dar exista.
Diferenta dintre dragoste si iubire. Uriasa. Ma indragostesc si iubesc, separat si simultan...uneori. Sufar din dragoste, dar nu mai iubesc. Fac dragoste, nu iubire. Pentru a arde, candela are nevoie de ulei si apa. Arderea intretinuta de lucruri ce exista concomitent, fara a se amesteca vreodata.

Zilele rosii si negre din calendar

Adun ani si scad oameni. Colectionez amintiri noi, le arhivez pe cele vechi - ocupa mult spatiu si sunt pe alocuri mucegaite. Azi, imi pare tot mai departe aproapele de ieri.
Gandul meu s-a obisnuit sa priveasca prin violet, rasaritul meu va avea intotdeauna o alta culoare decat al tau. De aici de unde sunt, plecarea sau venirea imi sunt asijderea.

Disfunctionala

S-au tocit varfurile gandurilor
Plimbandu-se fara tinta.

A aparut de ieri, dupa orele 14, intre noi doi o groapa abisala. E oare doar un abis care ne ingroapa, intr-o mare de cuvinte ce sa vand ieftin?

Se contracta involuntar si tresare, fiecare muschi, pe rand, la auzul Cuvantului Nerostit. Goana absurda a oamenilor de carpa. Mi-a degerat verdele sperantei, am pierdut samburele de bunavointa si intelegere.

Nu va vreau si nu vreau sa ma vreti. De cele mai multe ori, imi sunt suficienta; alteori, ma ajuta prietenii mei imaginari.

Rated R

Bine-mi pare c-ai iesit din filmul meu!...cam urat filmul in care joci acum!

 Daca nu-ti mai iesi din rol si se termina rola?!

Cubism

Tot ce imi vine in minte cand te privesc este o copie ieftina a unui portret de Picasso. Sau poate s-a jucat cineva si te-a creeat din ramasite de ganduri bune si idei geniale.

Vai! A disparut gravitatia?! Tine-te de tine, daca te tine! Magnetismul e aiurea, mai ales cand mintea e plecata la colindat.

Hai sa ne autocompatimim!...Sau: cum mi-au murit bocitoarele.

 Inceteaza sa dramatizezi si traieste! Ai ceva bun, tine cu dintii de el (ea)! Da, piedici, priviri critice intalnesti oricum, oriunde. Intotdeauna paiul din ochiul tau va fi mai vizibil decat orice bloc turn din ochii lor. Asuma-ti deciziile! Recunoaste, macar fata de tine, cand gresesti! Fii om si poarta-ti responsbilitatile in spate! Opreste-te sa arati mereu cu degetul, ca o sa ti se usuce si o sa cada!
Bucura-te daca auzi oameni cantand la metrou, bucura-te de o floare primita din senin, zambeste si cineva iti va intoarce zambetul! Obisnuieste-te cu gandul ca traiesti inconjurat de oameni si oamenii judeca! Nimeni, in afara de tine nu stie ce simti, cum simti, pentru cine simti; indiferent de culori, o sa fie mereu cineva care preferea nonculoarea!
 Incepe tu prin a accepta, daca vrei sa fii acceptat. Renunta, o data pentru totdeauna sa astepti intelegere si acord din jur.

Joie de vivre

Telefoanele cu fir erau perfecte. Acum, fara fir, la capatul a ce te astepti sa fie cineva?!

Sunt fericit! Asta e de bine, se presupune. Ia cu ambele maini, cat tine! Se termina si apoi sa vezi depresie, tristete, goana dupa vrajitoarele care ti-au stricat fericirea!

Mersul lucrurilor e simplu. La orice masinarie e nevoie de combustibil, revizie, asistenta, atentie. Altfel, rugineste, horcaie si se opreste. Un sistem perfect in care orice piesa isi are un rol bine stabilit. Rotitele se invartesc, de regula, determinat.
---------
"Te cunosc!"
-Buna, eu sunt Adriana. Pot zambi frumos, iti pot vorbi la fel de frumos, te ajut cu cel mai mare drag, om binevoitor, ce mai incoace si incolo. Ca bonus, pot purta chiar si o conversatie decenta, fara prea multe greseli gramaticale. E posibil sa stii chiar un pic mai multe despre mine.
Ciurprizaaaa!!!!
"Nu cunosti un om o viata intreaga, chiar daca traiesti cu el."
Patetica incercare.

Capusa frumosului

E vara, dar in iubire s-a asternut iarna. E totul inghetat sub un strat gros de zapada virgina, la care nu a ajuns niciun pas. Ma acopera o transpiratie rece si lipicioasa, pentru ca e greu sa port cu mine doua anotimpuri. In zecile de minute petrecute sub dus am rulat in fata ochilor, asemeni picaturii chinezesti, imagini pe care le-am adorat, dar au devenit grotesti.
 Gasim, fiecare, metode de a inlatura durerea. Unele mai bune, altele nu, depinde doar de optica sau reactii adverse. Stoica asa cum ma aflu, trebuie evident sa ingenuchez epicurianismul. Poate e doar imposibilitatea mea de a intelege, doar ca experienta de regula nu minte.

"Maine o sa ploua daca ursul polar mananca stelele in seara asta."

Dau oricand un rasarit la malul marii pe unul la munte. Momente in care astepti sa apara soarele. Linistea completa; perfecta. Atunci cand, paradoxal, esti mai constient de ce-i in jurul tau decat de tine, in care e liniste si in mintea ta, caci gandurile tac. 
...............................................

Repetitiv. Pentru ca e usor, la indemana. Moartea pasiunii de  face ceva, de a  gandi, de a avea orice initiativa. Rutina, e buna in doze mici si imprejurari reduse. Altfel, creaza reflexe animalice, si ne-a luat mii de ani sa ne "umanizam".
...............................................

Atunci cand...
-am plamanii si capilarele pline de tine, cand plusul imi este dirijat de aparitia ta. 
-lumea din jur dispare incetul cu incetul, pana cand realitatea noastra este singura vizibila
-esti in centrul oricariu gand, plan
-cunosc tot rau din tine
...doar atunci.

Definitie

Om prost, prea plin de el sa mai gaseasca loc pentru altcineva, poate doar pentru cel ce il aduleaza. Om care nu a obtinut nimic prin munca sa, ia totul de-a gata si considera ca i se cuvine. Inteligenta nativa inteleasa si folosita gresit. Egoist si inapt social, dar mai ales incapabil de remuscare. Om de carton, fara coloana vertebrala, doar cu o gura plina de vorbe.

Nota autorului: nu se va regasi niciodata in descriere, din cauza descrierii.

Am sa ajung celebru, prin descoperirea lebedei care a devenit ratusca cea urata.

  M-am trezit gol, in mijlocul unui drum, de unul singur. M-am dezbracat de toate gandurile, simtirile, simturile, visele si visurile. Golul pe care il pot imbraca asa cum mi-am dorit. Poate. Sau  asa cum pot. Poate.
   In momentul in care incep sa dansez, mi-e cu atat mai greu sa ma opresc, mai ales daca partenera ma place. Stii, in potrivire sta totul. Probabil. Sau probabil in dorinta mea de ma regasi in privirea altcuiva. Probabil.
  Daca as sti in acest moment ca testez lungimea granitei, m-as opri. Daca as sti ca sunt la cativa pasi de o avalansa, m-as opri.


Am sa ajung sa-mi indeplinesc toate visele. Nu conteaza mijloacele. Am sa am bula mea, calduta si primitoare, ce mi-am dorit-o intotdeauna. Va fi impodobita cu lucruri banale, fara nicio insemnatate, dar care in ochii mei au valoare, pentru ca eu stabilesc polaritatea. Imi voi permite orice, mai putin sa gandesc.

PicTUri

Erai asezata pe un scaun alb, fara spatar. Priveai in jos, la mainile-ti impreunate pe picioare. Stateam asa de minute bune, incat nici macar nu-mi amintesc ce asteptam. Cred ca raspunsul la o intrebare, aceeasi intrebare dintotdeauna: "de ce?".
Florile de pe masa imi provocau o stare de rau, asemeni unei rani deschise. Se inghesuiau idei, franturi de ganduri, umbre de dorinte, iar eu deveneam cu atat mai nervos cu cat toate cuvintele pareau c-au plecat intr-o vacanta, binemeritata, poate. M-a fixat apoi orbitor, asemeni unui reflector: esti surda la mine! Am realizat ca tipam, dar tu ai ramas cu privirea sfredelind invelisurile pamantului.
Am tacut, am pornit spre usa. Trecand pragul am revenit in prezent.

Imi pare rau...

   Cele cateva secunde de nemiscare dinaintea unei ploi torentiale. Atunci cand totul este in amorteala, stiind ce urmeaza. Vei simti cum toata pielea iti este lovita de picaturi reci, intr-un ropot ametior, halucinant. Pasii tot mai rapizi pentru a ajunge la adapost...adapostindu-te de frici, de ganduri, de evident.
   Nu te inteleg deloc! In plus, tin sa-ti aduc la constiinta ca poti fugi, insa nu te poti ascunde. Nu, surprinzator, nu un bufon mi-a spus replica asta.
   Daca ai putea sa te opresti doar atat cat sa analizezi unde te afli, ai putea sa mai salvezi cate ceva. Lucrurile insa nu functioneaza asa...am vrut sa spun "din pacate"; dar e din fericire. Fericirea nu stiu cui, se presupune ca a ta, dar o fericire care apare prea tarziu, e costumata in tristete.
   Te stiu pe de rost ca versurile unui poem, iar in acele versuri cred si sper! Imi pare rau doar ca acele ceasornicului si-au uitat drumul.

Imi doresc ca mana lui Midas sa existe, dar tot ce atinge sa transforme in fericire. Sa stearga toate lacrimile, sa inlature gandurile realiste, reci si gri. Sa invete pe oricine zborul, linistea si impacarea. Acoperamantul de care toti dispunem, dar putini il folosim.
Imi doresc sa suferim de uitare. Sa uitam sa ne impingem, sa uitam fim inconjurati de oglinizi false si deformatoare.

Trebuie sa-mi schimb perna, asta-mi da cosmaruri

Sentimentul "ceva nu este in regula" pe care il ai uneori, e total real si bazat pe intuitie+feeling. Faptul ca tu ii cauti parti pozitive si le ridici la patrat, nu face decat sa prelungeasca drumul catre acelasi sfarsit inevitabil; iar asta nu este decat pierdere crunta, dureroasa si irevocabila de timp. Oameni anosti si fricosi, carora orice urma de suferinta le repugna! Fireste ca suntem egoisti. Dam inapoi doar atunci cand primim si nici macar atunci fara rezerve.

Ceea ce ma supara de-a dreptul uneori, e ca realizez cat de mult semanam. Intotdeauna e mai usor sa identifici si sa arati cu degetul spre celalalt decat sa faci o mica-mititica introspectie. In momentul in care mi-am luat timpul necesar si am cercetat intai partile si apoi intregul, multe lucruri s-au asezat frumos, cap la cap, asemeni bancnotelor. Am recunoscut si am fixat pamantul cu privirea pentru ca mi-a fost rusine. Din fericire pentru mine, nu m-am dezamagit de data asta si am reusit sa-mi recunosc si insusesc greselile. Gresesc mult si mereu ma tem de asta. Si din ce ma tem mai mult, evident, dintr-atat gresesc mai mult. Am observat totusi ca una din bucuriile mele constante e ca intotdeauna mi s-a oferit timp. Timp sa analizez, etichetez si indosariez totul asa cum trebuie. Reversul ar fi fost sa arunc totul cat mai departe si sa consider ca nu s-a intamplat nimic, ca mai apoi sa se intoarca si sa ma loveasca fix in spate, ca un bomerang ce este.

Ploua, conform legii, cu picături mari, mai ude ca de obicei. Ne-am strecurat și noi în realitate, simțindu-ne grozavi, neajutorați, rătăciți ca niște păsări scăpate din colivie, speriate de libertatea ce-și arată colții.
E atat de cețos cand trebuie să iei totul de la capăt. Undeva, în depărtare, e totuși optimist, pentru că ai fost învățat și ai aflat mai apoi singur, că întotdeauna ceața se ridică.
Îmi place să port ochelari de soare cand e ceață, pentru a nu risca să fiu orbită de lumina mult prea puternică și să mă rătăcesc.

Fals si uz de fals.

Te iei, te imbraci in hainele potrivite, faci miscarile potrivite si traiesti viata potrivita. Potrivita. Cu timpul, cu vremurile, cu anii. Politia anilor pedepseste falsul, dar mai ales uzul lui, cu reactia. Fiecare actiune are o reactiune.

Avem ochii inchisi, drumul in cunosteam prea bine, asa cum ceasul isi cunoaste bataile. Am incaltat verdele, am imbracat mirosul ploii. Hilara pregatire pentru un moment atat de stramb, cu o griamsa ce se vrea suras. Cautam ceva, o urma de idee, de gand. Mi-am dat seama mai tarziu ca iti cautam ochii. I-am gasit ascunsi, in spatele unei salcii in care locuia o cucuvea.  Erau desenati in joaca, cu linii ascutite, de mana unui copil neindemanatic si poate putin imbufnat. Aveam senzatia clara ca am unul din acele cosmaruri in care stii ca visezi dar nu te poti trezi si sfarsesti macelarit. Eram sigura ca am ceva sa-ti spun, pitit undeva sub talpa, doar ca nu mai stiam pentru ce am venit. 
Un hocus-pocus colorat in verde-neon si rosu-strigator-la-cer m-a trezit. Am scapat cu viata de data asta! 

Cor format din idei seci
Canta Ave Maria
Pentru prima data,
Ultima data cand te ascult.
Arunc cu firimituri din mine
In cele patru sau cinci sau sase
Colturi ale lumii
Creionate de mana stanga a unui dreptaci.


---------------------


Respir sacadat in ritmul lui ieri uitat in coltul din stanga al camerei. Aceeasi in care ne imbratisam atat de strans incat timpul se scurgea prin crapaturi. Buzele au bube pline de gustul fiecarei parti din tine, te gust cu fiecare silaba ce strapunge aerul umed. Nu stiu sa cant la pian. Degetele mele danseaza Sonata Lunii pe trupul tau, sunt note atat de cunoscute! Ma dor mainile si ochii si gura de tine, te respir permanent. Te tin atat de stans legat incat ranile vor lasa cicatrici. Cele mai multe dintre ganduri mi se nasc spre a muri in chinuri. Inceput niciodata sfarsit. Ca si cum visele alb-negru ar fi strident colorate iar ochii ar capitula unui tangibil agresiv. Ciupesc coarda sensibila si ea lacrimeaza pueril si ilogic. Canta acelasi cantec blestemat de zbor intrerupt, pentru ca realitatea si logica sfideaza tot ce se inalta. Ancora adanc infipta in pamant, prin care nici nu stii zborul. Grotescul 1+1=2 prin care respingi orice zmeu ce incearca sa te ridice. Aripa ciuntita a vantului nu te poate privi cu ranchiuna, insa a renuntat sa te ia cu el. Cu urechea stanga aud un vals, carmin, usor intepator. Pasii se pierd pentru a se regasi in acelasi loc. Un scenariu de Hitchcock in care se repeta obsesiv si bolnav aceleasi note, in care respectam aceeasi pasi ce ne lasa gustul unei tigari proaste, palme umede si pulsul crescut. Regasesc aceeasi replica rostita si nerostita de atatea ori, ce lasa un gust metalic si tample zvacnind de frustrare: e mai bine asa.

Mi-a ramas in minte un citat al lui J.S.Mill din clasa a XII-a, de la filosofie: "Libertatea mea se termina acolo unde incepe libertatea celuilalt". De atunci, am inlocuit "libertatea" cu multe...si ce daca?!?

Ma biciuieste peste fata evidentul. Din pacate peste ambii obraji, asa ca nu mai am ce intoarce. Sunt aici, nu am sa ma intorc pe dos si nici pe el nu am sa-l intorc...dosul, zic. Echitabil ar fi fost altfel. Egoisti. Ce este mai amar e ca atunci cand ne intersectam, devenim atat mai egoisti. La naiba cu asta. Dintr-atat ce ma gandesc mai mult, dintr-atat nu gasesc nicio logica.  Neext!!!

Era totul alb si mirosea a spirt. Era ca intr-un film de razboi, in care aduceau rand pe rand raniti, oameni care urlau. Nu m-am gandit nicio secunda ce caut acolo. Nu-mi amintesc nicio durere. Aveau sa vina apoi, pe rand, lovind din ce in ce mai puternic.
--------------
- Ai sa pleci si tu de langa mine!
-Unde sa plec?!? Nu plec nicaieri.
-Promiti sa nu pleci niciodata?
-Promit.
-Sa nu lasi singura niciodata!
-Nu am sa te las niciodata singura.
Niciodata...nici o data...doar o singura data.
-----------------
Cele mai lungi clipe sunt cele care nu se repeta. Nimeni din spatele oglinzii nu-ti raspunde. Oricat incerci sa-ti acoperi urechile, sunetul va ajunge la tine; poate mai tarziu. Mai tarziu decat trebuie, dar vor ajunge toate.
-----------------
 In toate zilele, cautam. Fiinte jumatate robotizate, construite din fier. Cautam delirant, redundant, pe o plaja, grauntele de nisip. Punem gaj credinta, trupul, frica. Nu stim cum arata, iar cand il gasim il aruncam cat mai departe.

Scrijelesc mici gandaci, pe foi de pastrat

Am sa cladesc din trupul tau, un loc de rugaciune. Vor veni pe rand, cei ce uita sa respire, sa priveasca, sa asculte. Mai multe voci, unite, care sa trezeasca. Sa picteze tabloul de mult format, ce n-ai vrut niciodata sa-l vezi. Doar ca rugaciunile ajung greu, iar cand vei privi, ei vor fi plecat. Va fi ramas tabloul dezbracat, privindu-te inapoi, gol si sarat.

---------------------------------

Tipat mut. Expresie violata indelung. Eu nu pot tipa mut. Sunt doar inconjurata de ziduri, asa ca nu ma auzi. Am muncit mult la ele. Nu am facut decat sa le daram pentru a le reconstrui mai puternice decat au fost vreodata. Urlu la nopti, pentru ca zilele sunt ale tuturora, noptile sunt ale noastre, nu? Tip la zbor, pentru ca m-a ridicat, iar acum sunt in cadere libera. Norii erau desenati, s-au decolorat. Cad.

Nu-i nimic, am sa-ti pastrez in causul palmelor tot ce merita pastrat si mentionat. Lucruri vechi, spre care te vei intoarce prea tarziu.

Sunt mici gandaci, negri pe alb, ce vad mai bine decat mine. Se aseaza pentru ca nu pot altfel. Se vor aseza pana vor obosi, se vor retrage in cutia lor neincapatoare si vor dormi. Frumoasa din Padurea Adormita.

Dezvolt obsesii pentru sunete, pentru ca doar asa imi pot odihni gandurile.

Buika - No habrá nadie en el mundo

Ca si cum glasul meu orb,

Tipa la mine cu zilele de ieri.

Mi se zbate ochiul

Se loveste constant de tine.

Rupe bucati din mine

Hraneste porumbelul pacii.

Da-mi, clopot de Biserica

Ce nu stiu ca am pierdut.

"Pentru totdeauna" e relativ, intotdeauna.

THE NATIONAL - About Today
Incet si singura. Am timp sa analizez. Zidesc totul, incet, in mine, pentru mine. Pun din ce in ce mai multe pietre, ce devin treptat mai grele. Nici nu mi-am dat seama cat de multa nevoie aveam de asta.
The National - Sorrow


Cu o bucată de cretă, desenăm o linie. Continuă sau întreruptă.
-------------------------------------------------------
Aici e aniversarea lacrimilor de ploaie
Atunci cand cobori in salina
Astepti sa gasesti acolo
O mica zana de plastilina
--------------------------------------------------------
In urechile tale au crescut frunze
Dar te strig in continuare
Pana ce buzele imi vor sangera
Sub acoperisul meu de ploaie
------------------------------------------------------
Bate in ochiul meu drept pana sta sa se sparga
Asa voi vedea amurgul din fiecare lucru nevazut
Bate cu dalta in pieptul meu
Un cuib de randunele vreau sa fac din el.
-----------------------------------------------------
 Aluneca primavara sub copacii cu radacinile in sus
Calcam pe flori
De nu-ma-uita
Sunt fluturi multicolori, cu zilele de ieri in spate
O parte din degete rasfirate
Pe verdele ce inunda pietrele sparte.
-------------------------------------------
E aceeasi gura cu care am gustat
Ciresele, merele, pe tine.
Lipit acum de incheietura mainii mele
E firul de iarba din gradina lucrurilor interzise
Pasim usor, sa nu trezim inorogii cu aripi de porumbel.
---------------------------------------------
Am batut la poarta cerului
Cu ciocanul meu
De lemn dulce.

Ingerii dormeau
pe pleoapele tale
Se nasc stele.

Momente si schite {3}

Sa privesc in gol imi da o stare de placere. Am nevoie de o stare de fericire. Diferente covarsitoare intre cele doua. Poate e si motivul pentru care bucuria se obtine atat de lesne, iar fericirea anevoios si efemer. Bucuria limiteaza chiar si limitele, aceasta-i diferenta.

-Daca ai sti ca mori maine?
-Nu as spune nimanui. M-as retrage undeva cu mine si asculta un pian.

Un om nu o sa fie niciodata privit ca o persoana. E intotdeauna amuzamentul, ironia, credinta, adversarul, oglinda, convorbirea sau plangerea.

E totul organic, oricat uneori nu ne-am dori asta. Ei spun ca Freud a gresit, ne se reduce totul la instinctul sexual. Intotdeauna, instinctele organice preiau conducerea, oricat nu ne-am dori asta.


Remuscarea este, de multe ori, teama de raul ce ar putea sa se intorca impotriva-ti.

Ce este cel mai dureros in dragoste, este ca dispare mai ales atunci cand dispar speranta sau teama.

Fugim de umilita pentru ca o percepem gresit; chiar si cei cuviosi fug de umilinta, caci de cele mai multe ori, in spatele umilintei se ascunde un orgoliu urias si inselator.

Momente si schite {2}

Zburam, fara a ne tine de nimic
Uitam pentru o clipa vantul
Ne lovim de un nor

Am uitat cum e sa vorbesti cu ploaia
Cele doua cuvinte mi-au ramas inghetate in memorie
Mi-e teama sa raman agatata doar de o litera
Sa se rupa
Imi incolteste iarba in pleoape.

Imi rasar vise si se lovesc de tample
Vor sa priveasca rasaritul
Soapte imi dau de stire
Ca mainile s-au intalnit,
Aflam impreuna masura lucrurilor.

Chiar sunt nascuta in '87

Daca va intalniti cu mine pe strada, da, am terminat liceul, nu am 18 ani! Totusi, ce urmeaza, nu are nici cea mai legatura cu varsta, e vorba doar de a asculta.
Mi-e dor de multi si-mi pare tare rau ca pe multi nu mi-i amintesc.
Sa incepem:
Pasarea Colibri - Ploaia care va veni
Pasarea Colibri - Scrisoare de bun ramas
Semnal M - La fereastra ta

Mihaela Runceanu - Iarta
Mihaela Runceanu si Ioan Luchian Mihalea - Cantec de seara
Grupul Song - Sapte vai si-o vale-adanca
Anda Calugareanu - O portocala
Anda Calugareanu - N-Am Noroc
Dan Spataru - Sa cantam, chitara mea


MIRABELA DAUER - Fotoliul din odaie
Marina Voica - Si afara, ploua
Corina Chiriac - Strada Sperantei
Angela Similea - Un albastru infinit

P.S.: E doar teaser, poate exista un om caruia ii trezeste interesul, dar din pacate suntem aceeasi, mereu.

Unele lucruri nu se schimba niciodata

Dimineata asta a venit, pe langa pastile, cu un amintire si un "dor". Am observat ca imi amintesc doar lucrurile importante.
http://www.youtube.com/watch?v=_DXbT0IdXX4
http://www.youtube.com/watch?v=D9mRwCD3xQg
http://www.youtube.com/watch?v=s5GPiIcpAGI
http://www.youtube.com/watch?v=ZLn0OHaVBr8

La Ea ma opresc doar la o melodie, ca altfel nu ma mai opresc pana maine (nu am putut sa nu o includ):
http://www.youtube.com/watch?v=BC_EFuWz2Ho

Ce se mai intampla

Se intampla ca maine e Invierea Domnului si uitam lucrul asta. Au intaietate mancarea, bautura si unde mergem la distractie. Insa in momentul in care se intampla lucruri cel putin ciudate, iti amintesti aspecte din viata ta pe care le-ai uitat sau ai vrut sa le uiti, le-ai ignorat si se pare ca undeva, cineva, are grija mai degraba de sufletul tau decat de altceva. Si m-a lovit, la propriu, evidentul! M-a lovit vechea eu pe care am lasat-o undeva in spate pentru nimic. Si doare cumplit. Si din pacate nu sunt ranile pe care le poate vindeca medicul. Dar din fericire mi s-a oferit timp, lucru pe care nimeni nu ti-l poate da.



Se intampla ca a invadat iepurasul, nu stiu de unde!!! Ce cauta si de unde vine iepurele asta, ca ma obsedeaza in cel mai rau mod! Mos Craciun stiu de unde vine, e si el tot o nascocire de-a noastra, dar mi se pare mai simpatic. Poate pentru ca ne cunoastem de la "inceputuri". Dar totusi... Lucru de-a dreptul ciudat. Cei care merg la Biserica (nu pentru a face a prezenta si ma opresc aici pentru ca am tendinta de a deveni rautacioasa la subiectul asta), la tara mai ales (sau cel putin aici in zona Munteniei) stiu ca pe Sfanta Cruce scoasa din Altar acum de Sfintele Pasti, se aseaza prosoape. Erau prosoape tesute candva, eu le-am prins si p-alea; in ultima vreme erau prosoape cumparate. Dar prosoape. In ultimii 2-3 ani nu stiu exact cum a fost, pentru ca nu am avut prilejul sa vad. Am vazut ieri, pe Sfanta Cruce, niste prosoape cu iepurasul cu oua in brate. HAIDE!!! Las-o balta!!! Eu inteleg ca nu mai exista prosoape de artizanat, dar iepurasul?!?


Se mai intampla, cum spuneam si mai devreme, sa cumparam. Mult, alandala, ca scop in viata. Sa avem masa plina si apoi sa dam de lucru medicilor.  Sa mancam, sa bem, sa ne distram la maxim!!! Lucruri pe care le poti face in orice zi, nu pangari si zilele astea. Pentru ca, vreti nu vreti, pe majoritatea dintre voi, cei care v-au dat viata au luat decizia sa va boteze. Asta inseamna ca v-au "subscris" unei credinte. La care puteti, fireste, renunta. Si faceti-o, daca nu o respectati! Petreceti in orice alta zi, anul acesta va ofera chiar o zi in plus pentru a face asta, folositi-o! Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar nu mi se pare corect; ma simt eu lovita. Nu necesita mult timp de gandire si mi se pare mie pentru majoritatea creierelor. Hotaraste-te! E destul de simplu.


Se mai intampla sa fiu tot eu.

momente si schite {1}

Doua lungi cuvinte
Polul Nu si Polul Da.
Tamplele zavacnind de liniste
Mireasma diminetii in care nu esti.
Divizarea nimicului la doi.